Societatea în poveștile moldovenești
De ce ținem partea fetei alungate de acasă? De ce ne bucură înfrîngerea unui boier care poate porunci tuturor? Și cum ajunge cel luat drept nepriceput să-i întreacă pe cei siguri de mintea lor? În poveștile moldovenești, asemenea răsturnări ne fac să rîdem, să ne indignăm și să așteptăm dreptatea. Dar după ce reguli alegem cui îi ținem partea?
Primul articol din seria Folclor și societate.
O fată muncește și primește răsplată. Un stăpîn dă porunci, dar pierde controlul. Un bătrîn trezește milă, deși nu-l apără pe cel care depinde de el. Dacă privim dincolo de finalul fericit, personajele devin mai greu de împărțit în buni și răi. Poate fi cineva isteț și nedrept? Slab și totuși vinovat? Puternic și demn de respect?
Relațiile dintre ei ne duc către întrebări despre lumea care a transmis poveștile: ce preț punea pe muncă, pe avere, pe ascultare sau pe curajul de a spune nu? Ce aștepta de la femei și bărbați, de la tineri și bătrîni? Iar cînd povestea trecea de la o generație la alta, se păstra și judecata asupra faptelor?
Vom urmări aceste întrebări prin conflictele și alegerile personajelor. Exemplele deschid lectura; comparația variantelor moldovenești va putea arăta ce valori rezistă și ce valori se schimbă.
Spațiul moldovenesc
Seria studiază folclorul din Țara Moldovei și literatura scriitorilor din acest spațiu. Perimetrul de cercetare urmărește spațiul dintre Carpați, Nistru și Marea Neagră, cu repere precum Iași, Suceava, Hotin, Cetatea Albă și Galați; pentru zona Nistrului se urmăresc și materialele locale din preajma Tiraspolului. Aceste repere delimitează aria cercetării, fără a presupune o frontieră politică neschimbată în toate epocile.
Pentru o variantă orală, locul culegerii și proveniența povestitorului stabilesc legătura cu Moldova. Pentru un text literar se documentează autorul și mediul său moldovenesc. Cele două tipuri de surse rămîn distincte. O poveste reprodusă pe un site moldovenesc nu devine prin aceasta o variantă culeasă în Moldova. Textele fără proveniență locală verificabilă nu intră în numărătorile studiului.
Exemplele literare analizate aici sînt ale lui Ion Creangă. Studiul lui Grigore Botezatu este folosit ca instrument de folcloristică; variantele din alte tradiții discutate de el nu intră în lotul moldovenesc. Tipurile din tabel sînt propuneri de clasificare: fiecare apariție concretă va trebui legată de un text din aria stabilită.
Personajele
De la adversarul care amenință la personajul căruia îi dorim reușita, ordinea de mai jos urmărește simpatia povestitorului. În centru rămîn figurile ambivalente sau fără o evaluare precizată. Coloana s estimează simpatia pe o scară de la −10 (respingere puternică) la +10 (simpatie puternică); 0 indică o prezentare mixtă sau neutră. Scorurile sînt estimări editoriale pentru rolurile descrise, nu rezultate statistice ale unui corpus. „—” indică o evaluare insuficient de clară; aceste rînduri stau în grupul central, fără a fi echivalate cu 0. Diferențele de un punct nu reprezintă o precizie demonstrată.
Animalele intră în aceeași clasificare atunci cînd povestea le atribuie intenții, relații și alegeri. Se adaugă un cîmp „tip de personaj”: uman, animal, religios, fantastic sau abstract personificat; tipurile pot primi mai multe taguri, și, pentru animale, specia. Sexul se stabilește din prezentarea personajului și din rolul său, nu numai din genul gramatical al denumirii. Averea privește bunurile descrise; „prădător” nu înseamnă automat „bogat”. Exemplele cu animale de mai jos urmează rolurile din textele lui Ion Creangă.
Tagurile descriu rolurile propuse aici, nu toate aparițiile unui arhetip. Încadrările se verifică pe fiecare text. În tabel apar numai taguri scurte, cu aceeași formă pentru toate personajele: „masculin”, „feminin”, „bogat”, „sărac”, „comandă”, „execută”, „adaptabil”, „rigid”, „deștept”, „prost”, „simpatic”, „antipatic”. Tagurile au forme fixe, inclusiv la personajele feminine. „Manipulează” indică influențarea prin înșelăciune sau presiune; „se lasă manipulat” indică schimbarea conduitei sub această influență, fără a presupune că victima consimte la ea. Ascultarea unei porunci nu este suficientă pentru acest tag. Caracteristicile greu de stabilit sînt omise; lipsa tagului nu înseamnă contrariul lui. În fișa de cercetare, lipsa dovezii rămîne neprecizată. Un personaj ridiculizat nu este neapărat cel mai rău, iar o greșeală nu îl face automat prost.
| s | Personaj / tip | Caracteristici | Conflictul și lectura |
|---|---|---|---|
| -10 | Zmeul / balaurul | masculin, comandă, antipatic | Captivitatea sau amenințarea — eliberarea. Nu reprezintă o pătură socială; permite o lectură simbolică a constrîngerii. |
| -10 | Lupul | masculin, comandă, viclean, antipatic, manipulează | Prădătorul — familia amenințată. În „Capra cu trei iezi”, înșelăciunea și violența lui îl așază de partea adversarului. |
| -9 | Dracul | masculin, comandă, antipatic | Puterea extraordinară — ingeniozitatea omului. Înfrîngerea lui poate avea forma unei răsturnări comice. |
| -8 | Vulpea | feminin, înșelător, descurcăreț, deștept, antipatic, manipulează | În „Ursul păcălit de vulpe”, soluția isteață servește înșelării celuilalt. Inteligența și simpatia primesc taguri diferite. |
| -8 | Baba / mama vitregă | feminin, comandă, rigid, antipatic, manipulează, avantajat, sărăcit | Adultul cu putere — copilul dependent. Problema este folosirea puterii în mod părtinitor. |
| -8 | Boierul / ciocoiul | masculin, bogat, comandă, rigid, antipatic | Superioritatea de statut — pierderea controlului. Puterea îl poate face să-și supraestimeze judecata. |
| -7 | Fata babei | feminin, execută, refractar, rigid, antipatic | Privilegiul fără contribuție — încercarea reală. Protecția de acasă nu înlocuiește faptele proprii. |
| -7 | Ciobanul vrîncean | masculin, vrîncean, comandă, conspirator, antipatic | În versiunea publicată de Alecsandri, participă la planul de omor pentru însușirea turmei. Fapta personajului nu caracterizează grupul de origine. |
| -7 | Ciobanul ungurean | masculin, ungurean, comandă, conspirator, antipatic | În versiunea publicată de Alecsandri, participă la planul de omor pentru însușirea turmei. Fapta personajului nu caracterizează grupul de origine. |
| -6 | Frații mai mari | masculin, favorizat, rigid, antipatic | Solidaritatea de familie — competiția pentru răsplată. Vîrsta nu este o garanție a vredniciei. |
| -5 | Popa / reprezentantul clerului | masculin, comandă, antipatic | Prestigiul moral — comportamentul concret. Satira pune la încercare concordanța dintre vorbă și faptă. |
| 0 | Tîndală | masculin | Așteptarea de comportament „normal” — răspunsul absurd. Comicul nu dovedește automat superioritate morală. |
| 0 | Împăratul | masculin, bogat, comandă | Porunca — proba prin care eroul răspunde. Contează dacă recunoaște meritul ori se împotrivește lui. |
| 0 | Negustorul | masculin, negociator | Interesul material — încrederea dintre oameni. O înșelăciune nu caracterizează întreaga profesie. |
| — | Ciobanul | masculin | Omul din afara curții — lumea puterii. Profesia trebuie deosebită de rolul de erou sau adversar. |
| — | Dumnezeu | masculin, comandă | Darul, porunca și limita impusă omului. Se codifică reprezentarea din poveste, fără a transforma fișa într-o judecată teologică. |
| — | Sfîntul Petru | masculin, execută, comic | Intermediarul dintre om și autoritatea divină. Familiaritatea și umorul nu echivalează automat cu o evaluare negativă. |
| — | Fata împăratului / prințesa | feminin, bogat | Alegerea partenerului — interesul familiei. Poate avea inițiativă; nu trebuie redusă dinainte la o răsplată. |
| 0 | Moartea | feminin, execută, comandă | Forța abstractă devine interlocutor și adversar. Sexul privește personificarea literară, nu fenomenul biologic. |
| +1 | Ursul | masculin, credul, se lasă manipulat | În „Ursul păcălit de vulpe”, forța fizică nu îl apără de înșelăciune. Credulitatea într-o situație nu stabilește inteligența tuturor urșilor din povești. |
| +2 | Moșneagul | masculin, execută, se lasă manipulat, dezavantajat, îmbogățit, supus | Autoritatea nominală — capacitatea de a proteja. Blîndețea nu scuză abandonarea celui vulnerabil. |
| +3 | Păcală / Pepelea | masculin, execută, contestatar, descurcăreț, deștept, manipulează | Istețul — autoritatea prinsă în propria capcană. Cîștigă prin limbaj și înscenare; procedeul poate fi discutabil. |
| +7 | Haiducul | masculin, contestatar, comandă, descurcăreț, simpatic | Cel care răzbună nedreptatea — puterea abuzivă. Imaginea din cîntec trebuie separată de biografia istorică. |
| +7 | Țăranul | masculin, sărac, execută, descurcăreț, simpatic | Omul fără avere — cel care poate impune condiții. Soluția practică poate conta mai mult decît averea. |
| +7 | Argatul / sluga | masculin, execută, simpatic | Cel care muncește — cel care comandă. Cine stabilește plata și cine recunoaște meritul? |
| +7 | Soldatul / oșteanul | masculin, execută, descurcăreț, simpatic | Executantul — autoritatea care cere rezultate. Priceperea lui poate contrasta cu neputința celui care poruncește. |
| +8 | Feciorul cel mic | masculin, execută, autonom, adaptabil, simpatic | Cel subestimat — cei avantajați de vîrstă. Reușita pune la încercare ordinea moștenită. |
| +8 | Făt-Frumos / voinicul | masculin, adaptabil, simpatic | Eroul — forța care amenință sau ține captiv. Victoria depinde și de ajutoare, nu numai de forță. |
| +9 | Fata | feminin, autonom, descurcăreț, deștept, simpatic | Inteligența fără rang — puterea de a decide. Femeia poate fi chiar cea care găsește soluția. |
| +9 | Zîna | feminin, autonom, ajutător, simpatic | Personaj fantastic propus pentru verificare în variante moldovenești documentate. Puterea magică nu se codifică automat drept inteligență. |
| +9 | Bătrîna | feminin, autonom, ajutător, simpatic | Cel aflat în nevoie — protectoarea. Vîrsta și sexul nu fixează caracterul moral. |
| +9 | Capra | feminin, comandă, descurcăreț, deștept, simpatic | În „Capra cu trei iezi”, mama impune reguli de protecție și răspunde violenței lupului. Grija, autoritatea și răzbunarea se evaluează separat. |
| +9 | Cucoșul | masculin, îmbogățit, dependent, contestatar, descurcăreț, simpatic | În „Punguța cu doi bani”, cere înapoi bunul luat și înfruntă poruncile boierului. Reușita se sprijină și pe puteri fantastice, nu numai pe intelect. |
| +9 | Ciobanul moldovean | masculin, moldovean, bogat, comandă, amenințat, simpatic | Averea stîrnește rivalitatea. Răspunsul la avertisment nu se etichetează dinainte ca prostie, rigiditate sau fatalism. Versiunea editorială se păstrează distinctă de variantele orale locale. |
| +10 | Miorița | feminin, animal, oaie, sfătuitor, protector, deștept, simpatic | În versiunea publicată de Alecsandri, îl avertizează pe cioban și îi propune măsuri de apărare. Personajul animal are inițiativă, iar rolul său se codifică separat de răspunsul ciobanului. |
| +10 | Fata moșneagului | feminin, dependent, execută, autonom, adaptabil, simpatic | Munca nerecunoscută — recunoașterea ulterioară. Grija pentru alții creează relații de ajutor. |
Tipurile și deosebirea dintre genuri pot fi urmărite în prezentările creației populare și ale basmelor și poveștilor nuvelistice moldovenești. Exemplele de mai jos precizează ce se poate spune despre texte concrete.
În „Miorița”, cei trei ciobani au fișe distincte: moldovean, vrîncean și ungurean. Miorița are propria fișă, feminină și animală. Denumirile de origine se transcriu din variantă și se explică în context, fără a transforma regionalismele în etnii. Prezența unui personaj din altă regiune nu schimbă proveniența textului analizat.
Figurile religioase și personificările primesc aceleași cîmpuri atunci cînd relatarea le atribuie trăsături. „Neaplicabil” se deosebește de „neprecizat”: lipsa unei averi descrise nu face din Dumnezeu un personaj sărac. Sfînta Duminică, discutată mai jos, poate fi codificată atît ca figură religioasă, cît și ca ajutătoare. „Miorița” intră aici prin versiunea publicată de scriitorul moldovean Vasile Alecsandri; includerea unei variante orale în statistici cere verificarea culegerii și a provenienței ei locale.
Caracteristicile
Un personaj poate fi sărac și influent, tînăr și ascultat, bogat și lipsit de respect. Inițiativa, munca, averea și autoritatea nu îi dau întotdeauna același loc în poveste.
| Criteriu | Ce urmărim concret | Ce ne poate spune |
|---|---|---|
| Sexul | Masculin / feminin / neprecizat, după prezentarea din text | Cui îi este atribuită inițiativa, cine hotărăște și ce comportamente sînt apreciate? |
| Vîrsta | Copil, tînăr, adult sau vîrstnic; vîrstă neprecizată | Cum sînt judecate experiența, autoritatea bătrînilor și inițiativa celor tineri? |
| Starea socială | Poziția în societate: țăran, slugă, boier, membru al familiei conducătoare | Statutul de pornire și accesul la drepturi ori privilegii. „Țăran” nu înseamnă automat „sărac”. |
| Profesia / ocupația | Munca descrisă: cioban, grădinar, negustor, soldat etc. | Cum este apreciată munca și ce relații creează ocupația? |
| Bogăția | Bogat / sărac / intermediar / neprecizat; bunurile de la început și de la sfîrșit | Sărăcia, îmbogățirea și redistribuirea răsplății. Bogăția poate fi cîștigată, moștenită sau luată altuia. |
| Poziția ierarhică | Comandă / execută / ambele / neprecizat, în societate și în familie, separat pentru fiecare relație | Un tată poate avea titlul de cap al familiei și totuși să nu controleze deciziile. |
| Atitudinea față de autorități | Supunere, respect, negociere, ironie, refuz sau împotrivire, după faptele din text | Este apreciată ascultarea, contestarea abuzului sau contestarea autorității însăși? |
| Apartenența etnică | Denumirea explicită din text, de exemplu moldovean, rus, evreu, atunci cînd apare | Cum este reprezentat grupul și ce rol are apartenența în conflict? Nu o deducem din nume sau profesie. |
| Originea regională | Proveniența locală indicată, de exemplu vrîncean, atunci cînd apare | Cum sînt reprezentați oamenii din alte regiuni și cum se definește apropierea sau diferența? |
| Adaptabilitatea | Rigid / conservator; adaptabil / descurcăreț; mixt; neprecizat | Își schimbă soluția cînd situația o cere? Conservarea valorilor și rigiditatea practică se notează separat. |
| Intelectul | Deștept / prost; mixt; neprecizat. Instruit / neinstruit / neprecizat într-un cîmp separat. | Priceperea practică nu dovedește educație; „intelectual” descrie un statut sau o activitate, nu un grad de inteligență. |
| Simpatia povestitorului | Antipatic; mai degrabă antipatic; mixt / neutru; mai degrabă simpatic; simpatic; neprecizat | Cui îi ține partea povestitorul? Evaluarea lui poate diferi de faptele morale și de atitudinea altor personaje. |
| Manipularea | Manipulează / se lasă manipulat; ambele dacă apar în relații diferite | Cine influențează prin înșelăciune sau presiune, pe cine și cu ce rezultat? Tagul se justifică printr-un episod, nu numai prin rang. |
Identificările etnice și regionale se păstrează în sensul sursei. Ele descriu reprezentarea din poveste; nu stabilesc trăsăturile oamenilor reali.
Valorile între epoci
Întrebarea despre timp privește evoluția judecății asupra personajelor. Pentru același tip de conflict, ce apreciază o variantă mai veche și ce apreciază una documentată ulterior? Rămîne istețimea o virtute dacă ia forma înșelăciunii? Este răsplătită supunerea sau inițiativa? Este rangul respectat ori ridiculizat? Acestea sînt întrebări de cercetare, nu schimbări deja demonstrate.
Conservarea și adaptarea pot exista împreună: o poveste poate păstra conflictul și personajele, dar poate schimba motivarea faptelor, răsplata sau judecata naratorului. Ipoteza conservării ar fi susținută de continuitatea evaluărilor în variante comparabile; ipoteza adaptării, de schimbări repetate ale acelor evaluări. Nu ajunge să constatăm că o variantă conține un obiect mai nou. Trebuie urmărit dacă se schimbă și ceea ce este socotit drept, demn de laudă sau condamnabil.
Pentru comparație avem nevoie de repere documentare: „Fata babei și fata moșneagului” apare în Convorbiri literare, la 1 septembrie 1877, conform studiului despre folclorul publicat în revistă. Aceasta datează publicarea textului lui Creangă, nu nașterea motivului oral. Data unei reproduceri pe internet nu datează valorile din poveste. Data culegerii sau publicării este un reper al variantei; schimbarea valorilor este obiectul comparației.
Omul și autoritatea
În „Punguța cu doi bani” de Ion Creangă, boierul poruncește slujitorului să ia punguța găsită de cocoș. Cînd acesta o cere înapoi, boierul încearcă să-l înlăture. Stăpînul are avere și oameni care îi execută poruncile; cocoșul are perseverență și puteri fantastice. După încercări repetate, boierul îi restituie punguța.
Putem citi conflictul ca pe o contestare a abuzului: cererea cocoșului privește restituirea unui bun luat, iar rangul celui care l-a luat nu-i face fapta dreaptă. Povestea răstoarnă raportul de forțe. Aceasta este o interpretare a textului literar moldovenesc, nu o măsurare a atitudinii tuturor moldovenilor față de autorități.
Studiul ar distinge între respectul față de o autoritate socotită dreaptă, supunerea din teamă, negociere, ironie și împotrivire la abuz. Ar nota separat cum se comportă personajul și cum îi judecă povestea comportamentul. Autoritatea poate fi a boierului, a judecătorului, a clerului, a stăpînului ori a părintelui; aceste relații nu sînt echivalente. Întrebarea între epoci este dacă se schimbă ceea ce povestea consideră legitim: porunca, ascultarea, cererea de dreptate sau refuzul.
Familia
În „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă, cele două fete trăiesc în aceeași gospodărie, dar primesc tratamente diferite. Una duce greul muncii; cealaltă beneficiază de protecție și își însușește chiar rezultatul muncii surorii vitrege. Inegalitatea este produsă în interiorul familiei.
Moșneagul este slab în fața soției, însă el își trimite fata de acasă. O lectură atentă îl poate compătimi și, în același timp, îi poate cere răspundere pentru lipsa de protecție. Puterea domestică a babei nu dovedește că femeile conduceau societatea; descrie controlul exercitat de un personaj asupra celor dependenți de el.
În aceeași poveste, Sfînta Duminică ajută și răsplătește fata. Avem astfel două personaje feminine vîrstnice cu roluri opuse. Ceea ce le deosebește este felul în care folosesc autoritatea.
Folcloristul Grigore Botezatu studiază motivul mamei vitrege și al fiicei vitrege, AaTh 480, comparînd variante și interpretări. El arată răspîndirea internațională a subiectului și discută atît relațiile de familie, cît și straturile mitice. Studiul ne ajută să deosebim textul literar al lui Creangă de tradiția mai largă în care se înscrie.
Inițiativa și ajutorul
Tabelul pune alături aventura voinicului, munca fetei și inteligența eroinei care rezolvă o problemă. Această alăturare permite o întrebare despre așteptările diferite față de personaje: cine primește libertatea de a pleca, cine trebuie să îngrijească și cine poate hotărî?
În exemplul lui Creangă, fata harnică este protagonistă: pleacă, lucrează, alege și revine. Ea nu așteaptă doar să fie salvată. Acțiunile ei împiedică reducerea personajului feminin la un rol pasiv.
Ajutorul primit de fata lui Creangă poate fi citit și ca reciprocitate: îngrijirea oferită la plecare se întoarce sub formă de sprijin. Este o interpretare a legăturii dintre fapte și răsplată. Pentru a susține că un sex este mai des protagonist sau că un tip este predominant negativ, ar trebui analizat un ansamblu delimitat de variante, cu aceeași metodă pentru fiecare text.
Lectura personajelor
Un studiu ar porni de la 50–100 de apariții concrete ale personajelor în texte moldovenești cu proveniență documentată, nu de la inventarea a 100 de etichete. Același tip de personaj din două variante locale ar avea două fișe, fiindcă poate acționa diferit. Arhetipurile ar rezulta apoi prin gruparea rolurilor asemănătoare. Lotul ar păstra separat basmele, snoavele și baladele, variantele culese și prelucrările literare ale scriitorilor moldoveni.
Fiecare fișă ar consemna sursa și pasajul pe care se sprijină evaluarea, dimensiunile din tabelul de mai sus, cine asuprește personajul, pe cine asuprește el, cum reușește și ce primește. Sexul și vîrsta ar avea cîmpuri distincte, la fel ca apartenența etnică și originea regională. „Necunoscut” ar rămîne o valoare distinctă. O etnie, o vîrstă sau o avere neprecizată nu ar fi completată din presupuneri. Datarea și proveniența variantei ar permite compararea judecăților între epoci.
În tabelul de lectură, tagurile sînt adunate într-o singură celulă pentru fiecare personaj. În fișa de cercetare, aceleași taguri ar fi păstrate în coloane separate, astfel încît să putem număra, de exemplu, personajele feminine simpatice, sărace și descurcărețe. O apariție poate avea mai multe caracteristici; categoria „mixt” și datele neprecizate rămîn vizibile. Schimbările dintre începutul și finalul poveștii se înregistrează distinct. Pentru ordonarea de aici, simpatia primește estimări între −10 și +10; „neprecizat” rămîne fără scor. Într-un studiu, evaluatorii ar folosi repere comune și pasaje justificative. Scara exprimă o ordine interpretativă, fără a demonstra distanțe egale între sentimente.
„Pozitiv” trebuie desfăcut în întrebări diferite. Un personaj poate fi inteligent și crud, frumos și egoist, iubit de cineva și detestat de altcineva. O medie unică ar ascunde aceste diferențe.
| Dimensiune | Cum poate fi codificată | Ce ținem separat |
|---|---|---|
| Bine / rău | Ajută, produce rău, ambele, neclar | Judecata explicită a naratorului și interpretarea cercetătorului. |
| Deștept / prost | Rezolvă problema, greșește, oscilează, neprecizat | Capacitatea demonstrată și eticheta pusă de ceilalți; prostia poate fi mimată. |
| Frumos / urît | Frumos, urît, descriere mixtă, neprecizat | Descrierea fizică și valoarea morală. |
| Iubit / detestat | Relație favorabilă, ostilă, mixtă, neprecizată | Cine îl iubește sau îl respinge; reacția publicului nu se presupune. |
| Activ / dependent | Decide și acționează; urmează decizii; ambele | Protagonistul și personajul care rezolvă efectiv conflictul. |
| Răsplătit / pedepsit | Răsplată, pedeapsă, rezultat mixt, fără rezultat precizat | Averea, căsătoria, rangul, eliberarea și recunoașterea. |
De exemplu, boierul din „Punguța cu doi bani” abuzează de putere, dar aceasta nu-i stabilește frumusețea sau relațiile afective. Moșneagul din „Fata babei și fata moșneagului” este dominat în familie și totuși participă la nedreptate. Aceste distincții împiedică transformarea fiecărui personaj într-un simplu „bun” sau „rău”.
După codificare, graficele ar putea arăta proporția de protagoniști pe sexe, evaluarea pe grupe de vîrstă, faptele favorabile sau ostile pe poziții sociale, reprezentarea grupurilor etnice, distribuția rolurilor la animale și legătura dintre inteligență și reușită. Pentru fiecare dimensiune, comparațiile între epoci ar urmări dacă se schimbă criteriile de apreciere, cine primește răsplată și cine este condamnat. Fiecare grafic ar indica numărul de cazuri și datele lipsă; într-un lot mic, ar arăta distribuția lotului, nu „caracterul întregului popor”.
Două lecturi independente ale acelorași texte ar permite verificarea acordului dintre evaluatori. Unde interpretările diferă, diferența ar fi păstrată și explicată. Abia atunci intuițiile „baba negativă / moșneagul victimă”, „bărbatul protagonist” sau „săracul pozitiv / boierul negativ” ar deveni ipoteze care pot fi confirmate, nuanțate ori contrazise. Articolul de față propune această metodă; nu prezintă procente pentru un lot care încă nu a fost codificat.
Folclor și societate
Această introducere deschide seria Folclor și societate. Continuările propuse au titluri scurte: „Femeile și bărbații”, „Tinerii și bătrînii”, „Săracii și bogații”, „Omul și autoritatea”, „Judecata personajelor” și „Ai noștri și ceilalți”. Ele urmăresc separat sexul, vîrsta, starea socială și averea, ierarhia și atitudinea față de autorități, evaluarea personajelor, apartenența etnică și originea regională.
Fiecare temă ar urmări ce valori se păstrează și ce valori se schimbă între epoci. Variantele comparabile ar fi analizate după aceeași metodă, păstrînd locul culegerii și felul ediției. Diferența dintre un text vechi și unul recent poate veni și din regiune, povestitor, gen sau intervenția editorului. O sinteză ar evalua apoi continuitatea și adaptarea valorilor, fără a trata întregul popor ca uniform conservator ori uniform schimbător. Temele rămîn propuneri de continuare; aici este publicată introducerea și metoda.
Poveștile discutate pun la încercare dreptul celui puternic de a avea ultimul cuvînt. Istețimea, munca și grija pot schimba o relație de dependență, iar rangul nu garantează o judecată bună. Aceasta este o cheie de lectură a imaginarului social moldovenesc. Pentru a o transforma într-un portret general al tradiției, trebuie comparate variantele, inclusiv cele care contrazic schema.
Surse și lecturi
- Ion Creangă, „Ivan Turbincă” — reprezentările lui Dumnezeu, Sfîntului Petru și Morții.
-
„Miorița”, versiunea publicată de Vasile Alecsandri — ciobănașul moldovean și conflictul pastoral; versiune editorială, distinctă de fișele variantelor orale.
-
Ion Creangă, „Capra cu trei iezi” și „Ursul păcălit de vulpe” — textele literare pentru rolurile lupului, caprei, vulpii și ursului.
- Grigore Botezatu, „Subiectul de basm «Maștera (Meșteha) și fiica vitregă». AaTh 480”, Philologia, LXI, nr. 3–4, mai–august 2018, pp. 68–82 — studiu comparativ de folcloristică.
- Ion Creangă, „Punguța cu doi bani” — text literar folosit pentru analiza raportului cu autoritatea boierului.
- Ion Creangă, „Fata babei și fata moșneagului” — text literar folosit pentru analiza relațiilor familiale.
- Moldovenii.md, „Creația populară” și „Basme și povești nuvelistice moldovenești” — prezentări orientative ale genurilor și personajelor.