Frumusețea personajelor
Cînd povestitorul spune că cineva este frumos, ne spune și cui trebuie să-i ținem partea?
Din cele 36 de rînduri ale articolului principal, 2 au informații pentru această temă. Lista păstrează ordinea după s, estimarea simpatiei între −10 și +10. Ea combină personaje din texte precizate și tipuri propuse pentru cercetare; numărul rîndurilor descrie selecția editorială, nu frecvența în folclor. O caracteristică omisă rămîne neprecizată.
| s | Personaj | Descriere fizică | Caracteristici |
|---|---|---|---|
| -7 | Fata babei | urît — descriere explicită a naratorului | feminin, execută, refractar, rigid, antipatic |
| +10 | Fata moșneagului | frumos — descriere explicită a naratorului | feminin, dependent, execută, autonom, adaptabil, simpatic |
În textul lui Creangă, descrierea celor două fete pune în paralel aspectul și conduita. Tabelul păstrează numai aceste două descrieri explicite; numele Făt-Frumos nu este folosit singur drept evaluare fizică.
Contrastul sugerează o asociere între frumusețe și virtute în această poveste. Două personaje nu demonstrează regula pentru întreaga tradiție. Pentru comparație ar trebui căutate și texte care separă frumusețea de bunătate.
Frumusețea privește descrierea fizică și felul în care aceasta influențează relațiile din poveste. Se înregistrează calificările explicite: frumos, urît, descriere mixtă sau neprecizat.
Se consemnează cine formulează aprecierea: naratorul, un admirator, un adversar sau alt personaj. Judecățile contradictorii pot exista în aceeași variantă.
Frumusețea se deosebește de bunătate, inteligență și statut. Într-o narațiune care le asociază, această asociere devine observație de analizat, nu regulă aplicată dinainte.
Între epoci se poate urmări dacă aspectul fizic condiționează alegerea partenerului, recunoașterea eroului ori răsplata.
Textele și sursele seriei · „Fata babei și fata moșneagului”, Ion Creangă