La mulți ani, moldoveni — de Ziua Limbii Moldovenești!
Astăzi, 31 august, îi felicităm pe toți moldovenii cu Ziua Limbii Moldovenești! Limba noastră este parte din memoria familiilor noastre, din identitatea statului și din viața de fiecare zi. Ea a fost păstrată de oameni din generație în generație și merită să fie vorbită liber, cu demnitate și fără frică.
Chiar de Ziua Limbii Moldovenești, Maia Sandu ne asigură din nou că, până în 1991, moldovenii nu ar fi putut vorbi liber în limba lor maternă. În mesajul publicat pe Facebook la 31 august, președinta afirmă că părinții și buneii ar fi continuat să vorbească limba și în cele mai grele vremuri, în pofida interdicțiilor și umilințelor, iar astăzi ea poate fi vorbită liber și fără frică.
Pentru informația „românilor basarabeni”, să punem alături câteva cifre despre învățământul din RSS Moldovenească.
La începutul anului de studii 1989–1990, documentele arhivistice indică 1 532 de școli și 703 750 de elevi:
- 989 de școli aveau limba moldovenească de instruire — 64,5% din total;
- 415 aveau limba rusă de instruire — 27%;
- 128 erau școli mixte, moldovenești-rusești — 8,4%;
- în limba moldovenească învățau, în total, 422 484 de elevi — 60% din numărul elevilor.
Școlile mixte aveau și clase moldovenești. Împreună cu cele 989 de școli moldovenești, rezultă 1 117 din 1 532 de școli, adică aproximativ 72,9%. Așa se explică intervalul de 70–80%; cifra de 64,5% se referă strict la școlile exclusiv moldovenești. În localitățile rurale, materialul citat indică o pondere de până la 90% a școlilor moldovenești.
Cu 14 ani mai devreme, în 1975, o sinteză statistică sovietică consemna 597 de titluri de cărți și broșuri în limba moldovenească, cu un tiraj de 8 milioane de exemplare. În același an apăreau 17 publicații periodice moldovenești, cu un tiraj anual de 15,3 milioane. Așadar, limba nu era păstrată doar în familie: era predată, tipărită și citită la scară largă.
Ca termen de comparație, datele Biroului Național de Statistică pentru 2025/26 indică 1 173 de instituții și aproximativ 334,6 mii de elevi, iar 81,2% dintre elevi studiază în limba de stat. Procentele nu au același numitor — atunci erau numărate școlile, acum sunt numărați elevii — dar nici această comparație nu poate fi folosită pentru a spune că înainte limba moldovenească lipsea din învățământ. Rețeaua de astăzi are cu 359 de instituții mai puține decât în 1989–1990.
Desigur, perioada sovietică poate fi discutată prin presiunile asupra statutului limbii, prin grafia chirilică și prin avantajul rusei în multe orașe și instituții. Dar acestea sunt lucruri diferite de afirmația că moldovenii nu aveau voie să vorbească limba. Cifrele școlilor, ale elevilor și ale tiparului arată o realitate mai complicată decât această formulă.
Legea RSS Moldovenești nr. 3462 din 31 august 1989 merită amintită ca un reper târziu al schimbării de statut și de grafie, la capătul epocii sovietice. Ea purta titlul „Cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină”, iar articolul întâi prevedea: „A trece scrisul limbii moldovenești la grafia latină”. Hotărârea de aplicare vorbea despre trecerea la grafia latină a tuturor verigilor învățământului public, pregătirea profesorilor și tipărirea manualelor și materialelor didactice în limba moldovenească.
Cât despre denumirea limbii, Snegur, pesemne, știa mai bine: chiar el a semnat legea din 31 august 1989.
La mulți ani tuturor moldovenilor! Să ne păstrăm limba, memoria și dreptul de a ne numi limba așa cum o numeau părinții și buneii noștri: limba moldovenească.