Președintele Republicii Moldova poate acorda cetățenia unui cetățean străin în temeiul prevăzut de lege drept „în interesele Republicii Moldova”. Odată devenită cetățean moldovean, persoana poate solicita acces la secretele statului, inclusiv dacă își păstrează cetățenia străină. Dacă este autorizată, poate ajunge să cunoască informații despre apărare, securitate sau negocieri de care depind interesele Republicii Moldova.

Puterea de a acorda cetățenia și deciziile ulterioare privind numirea și accesul pot deschide drumul spre informațiile cele mai sensibile ale țării. De aceea, aceste decizii trebuie judecate după consecințele lor pentru Republica Moldova și după modul în care aceeași putere ar putea fi folosită de orice viitoare guvernare.

Clădirea Parlamentului Republicii Moldova
Parlamentul Republicii Moldova, 2025. Foto: Parlamentul Republicii Moldova / Wikimedia Commons, CC0.

De la cetățenie la informații secrete

Legea cetățeniei permite acordarea cetățeniei „în interesele Republicii Moldova” prin decret prezidențial. În această procedură, Serviciul de Informații și Securitate verifică existența unor motive legale de refuz. Cetățenia este dobîndită după depunerea jurămîntului de credință.

După aceea, accesul la secretele statului presupune o procedură separată. În mod obișnuit, SIS verifică persoana, iar conducătorul instituției decide autorizarea în funcție de necesitatea de a cunoaște informațiile. Dacă SIS constată un motiv legal de refuz, instituția trebuie să refuze accesul, potrivit legii privind secretul de stat.

Prin urmare, o persoană care pînă de curînd avea numai o cetățenie străină poate ajunge la informații sensibile după acordarea cetățeniei moldovenești și parcurgerea procedurii de acces. Siguranța țării ajunge astfel să depindă de calitatea verificărilor și de limitele puse informațiilor încredințate persoanei.

Cine stabilește interesul Republicii Moldova?

Formula „în interesele Republicii Moldova” ridică o întrebare esențială: cine demonstrează că o anumită persoană aduce un folos țării și după ce criterii? Decizia aparține președintelui, dar interesul statului nu este același lucru cu preferințele sale politice, cu apropierea față de o persoană sau cu interesele unui alt stat.

Maia Sandu are și cetățenia României. Cînd acordă cetățenia moldovenească unei persoane din România, publicul are dreptul să întrebe: care este interesul concret al Republicii Moldova, ce contribuție justifică decizia și ce garanții există dacă persoana ajunge ulterior într-o funcție sensibilă?

Legea prevede verificarea de către SIS a motivelor legale de refuz. Această verificare răspunde însă la o întrebare diferită de cea politică: de ce este în interesul Moldovei ca persoana respectivă să primească cetățenia și eventual o funcție cu acces la informații sensibile? Tocmai această justificare trebuie să poată fi examinată public, în măsura în care nu divulgă informații protejate.

Puterea nu aparține unei singure guvernări

Astăzi decizia de acordare a cetățeniei aparține președintei Maia Sandu. Să presupunem că, la o viitoare schimbare a puterii, un președinte precum Igor Dodon acordă cetățenia unui fost demnitar rus, invocînd interesele Republicii Moldova. Dacă persoana este numită într-o funcție și ulterior autorizată, ar putea avea acces la informații secrete ale statului. Același mecanism poate fi folosit și în raport cu persoane din alte țări.

Această succesiune arată ce trebuie controlat: cine primește cetățenia, cine îl propune pentru o funcție sensibilă, ce verificări se fac și ce informații îi sînt încredințate. Fiecare decizie poate mări sau reduce riscul pentru stat.

O persoană cu intenții ostile poate să nu aibă în trecut fapte care să atragă atenția verificatorilor. Dacă obține și transmite informații unui stat străin sau altor terți, dauna se poate produce imediat. Retragerea autorizației după divulgare nu mai poate readuce secretul înapoi. În cazuri grave, pot fi afectate securitatea și capacitatea Republicii Moldova de a-și apăra suveranitatea.

Cînd se schimbă relațiile dintre state

Riscul poate apărea și fără intenții ostile la momentul autorizării. Să presupunem că Moldova are relații bune cu Rusia și autorizează o persoană care deține cetățenia ambelor state. Dacă ulterior relațiile se deteriorează, celălalt stat poate exercita presiuni sau poate solicita informații. Chiar dacă accesul este retras, persoana cunoaște deja documentele primite.

Aceeași întrebare se pune indiferent de țară: în privința unor cetățeni turci care lucrează în Găgăuzia, a unor cetățeni bulgari din Taraclia sau a unor cetățeni ucraineni din Transnistria, dacă aceștia dobîndesc cetățenia moldovenească și primesc ulterior acces. Interesele statelor pot coincide astăzi și se pot contrazice mîine. Decizia de a acorda cetățenia aparține autorităților Republicii Moldova și trebuie evaluată prin prisma consecințelor pentru întregul stat.

Ce condiții pun alte state

În România, legea prevede condiții speciale pentru accesul la secrete de stat al cetățenilor români care au și altă cetățenie: situațiile și condițiile sînt stabilite prin tratate internaționale sau hotărîre de Guvern. În Republica Moldova, cetățeanul cu dublă cetățenie poate solicita autorizarea prin procedura obișnuită.

În Lituania, legea prevede examinarea posibilității de autorizare a persoanelor cu dublă cetățenie de către o comisie pentru protecția secretelor.

Cît de reciprocă este această deschidere? Cîți cetățeni români au fost autorizați să cunoască secretele Republicii Moldova și cîți cetățeni moldoveni au fost autorizați să le cunoască pe cele ale României? Răspunsul ar arăta cum se aplică în practică regulile de protecție a secretelor în cele două state.

Protecția secretelor nu poate depinde de simpatia față de un președinte, de partidul aflat la guvernare sau de relațiile bune ale momentului cu un stat străin. Moldova are nevoie de verificări temeinice, de limitarea accesului la informațiile strict necesare și de reevaluarea lui atunci cînd apar obligații, presiuni sau riscuri noi. Regula trebuie să protejeze statul și atunci cînd deciziile sînt luate de adversarii politici ai celor care guvernează astăzi.