Pentru Istoria Moldovei

o inițiativă civică de a aduce la valorile Europene Ministerul Educației și Cercetării din R. Moldova. Denumirea etnocentrică a unui obiect școlar de istorie într-o țară multietnică o considerăm discriminatorie, neetică și contravine multiplelor convenții internaționale, a legislației naționale și pur și simplu a bunului simț de coabitare a comunităților etnice din țara noastră comună. Ministerul, după opinia autorilor, insistă pe etno-centrism focalizat pe etnia română, în sistemul educațional din R. Moldova - probabil din exces de zel de "luptă antisovietică", pe care unii reprezentați ai elitei moldovenești cred că ar conduce în mod eroic - etnocentrism ce are, după opinia noastră rezultate nefaste asupra societății și ne îndepărtează atât de valorile europene, cât și pe viitor de suveranitatea și independența tării noastre comune. Notăm că grupul de inițiativă, alcătuit din moldoveni, nu are (cu toate că s-a adresat de multiple ori) niciun suport/inițiativă din partea unor state terțe, de la Vest fie sau Est

View the Project on GitHub sdudnic/istoria

Studiu:

Discriminarea în denumirea obiectului școlar de istorie națională în R. Moldova

în contextul diversității și egalității etnice a elevilor

Preambul

Acest document reprezintă un studiu la obiectul discriminării etnice a elevilor din școlile Republicii Moldova de către Ministerul Educației. Ministerul impune, în curriculumul școlar, un obiect obligatoriu pentru toți elevii din Republica Moldova - “Istoria Românilor…” - numit în cinstea unei singure etnii (reclamată de 6,9% din populația țării la ultimul recensământ național). Se vor analiza istoricul, situația actuala, legislația națională si internațională, în domeniu, practica altor state.

Vom analiza drept sursă de discriminare exclusiv denumirea obiectului de istorie, fără a ne expune opinia asupra conținutului manualelor, subiect a unui studiu eventual cu mult mai complex și subiectiv. Conținutul manualelor de istorie nu este subiect al acestui studiu și nu e menit să aducă modificări în acestea, cu toate că autorii și-ar dori, evident, și un conținut echilibrat al acestora, în care s-ar pune în evidență fapte obiective, și nu atitudini personale ale autorilor. Conținutul manualelor, va fi totuși analizat foarte succint, pentru a înțelege fondul problemei și a explica mai bine esența problematicii denumirii obiectului școlar.

1. Problematica generală

Este un moment de profundă confuzie pentru părinții și elevii ce se consideră Evrei, Moldoveni, Ucraineni, Găgăuzi, Ruși etc. să explice copiilor la o vârstă fragedă, de ce nu despre toți ei înșiși este obiectul de istorie, dar despre “români”. “Nenea ministru probabil nu știa că și noi am locuit aici” - ar fi unica explicație plauzibilă.

În opinia noastră situația nu ar fi cu nimic mai avantajoasă dacă acest obiect s-ar numi “Istoria Moldovenilor”, “Istoria Ucrainenilor” sau “Istoria Romilor” - în oricare din cazuri ar fi lezate sentimentele etnice ale celorlalte etnii, ce s-ar simți etnii “aparte”, istoria cărora nu merită de a fi inclusă în denumire a unui obiect școlar din unele sau altele motive.

Pe când în Republica Moldova există o limbă oficială consfințită în Constituția Republicii, în legislație nu se constată nicio etnie/naționalitate oficială.

Recensămintele populației din anii 1989, 2004, 2014 arată ca majoritatea populației Republicii Moldova - 69-76% - se auto-identifică de naționalitate/etnie moldovenească. Componența națională/etnică a populației Republicii Moldova din următorul tabel, prezintă cifrele oficiale ale Recensământului Național al populației din anii 2004 și 2014:

Tabelul reprezentând diferite naționalități/etnii din Republica Moldova

Fig.1 - Tabelul reprezentând diferite naționalități/etnii din Republica Moldova (sursa: Biroul Național de Statistică al Moldovei, statistica.md, Rezultatele recensământului populației din 2014)

Amintim că recensămintele înregistrează declarația personală a cetățenilor în ce privește apartenența lor etnică/naționalitatea, deci este vorba de autoidentificare - unica metodă modernă de determinare a apartenenței etnice a unui individ, luat în parte. Suma autoidentificarilor personale prezintă o metodă democratică, independentă, științific adaptată, de a identifica, a măsura cantitativ și de a analiza grupurile etnice din interiorul unei comunități.

Din tabel se vede că în cadrul ultimului recensământ, din 2014, Moldoveni s-au declarat 73.5% din cetățeni, români - 6.9%, ucraineni - 6.5%, găgăuzi - 4.5%, ruși - 4% etc. Subliniem că este opinia directă, brută, declarată a cetățenilor. Nu este aplicat niciun filtru subiectiv a unor “experți” individuali sau grupuri “științifice”, politice, sau de altă natură.

Republica Moldova a rămas unica țară din Europa (probabil și din lume) cu elementul etnic în denumirea obiectului școlar de istorie. Nicio altă țară Europeană nu mai include elementul etnic în denumirea obiectului școlar de istorie (sursa). Niciuna. Nici România.

2. Definiții

2.1 Etnie & Naționalitate

În acest document, considerăm noțiunile de etnie și naționalitate ca echivalente. Aceasta deoarece în documentele naționale (acte de naștere, recensăminte naționale etc.) nu există diferență între aceste noțiuni, principiul fiind: o cetățenie – mai multe naționalități (etnii).

2.2 Discriminare

Considerăm drept discriminare etnică fiind, inclusiv, dar nu numai, preferențierea/evidențierea unui anumit grup de cetățeni față de alte grupe de cetățeni pe baza de criterii etnice/naționale, ce are ca efect avantajarea acestui grup în detrimentul celorlalte, în exprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special a dreptului la educație inclusivă, a dreptului individual de a decide din care grup etnic este, sau nu este, parte, a studierii trecutului istoric comun, a recunoașterii existenței și participării indivizilor, și grupurilor etnice din care sunt, sau consideră că sunt, parte, la făurirea trecutului statului comun - Republica Moldova.

Considerăm aceasta definiție ca una corespunzătoare la următoarele texte legale naționale si internaționale, sau străine:

2.3 Subiecții discriminați

Enumerăm care, după opinia grupului de inițiativă, sunt subiecții discriminați de această denumire a obiectului școlar:

a) copiii, cetățeni ai Republicii Moldova, de apartenență națională/etnică minoritara, ne-români, deoarece sunt excluși din denumirea manualului, în favoarea etnicilor români;
b) copiii, cetățeni ai Republicii Moldova, de apartenență națională/etnică majoritara(moldovenească), care nu se considera români, deoarece sunt excluși din denumirea manualului, în favoarea etnicilor români;
c) posibila discriminare analizată acoperă toată perioada de timp a existenței acestei denumiri a obiectului școlar în Republica Moldova, deci practic cu mici excepții toată perioada independenței recente a Republicii Moldova. Asta înseamnă ca se includ în cei discriminați nu doar elevii actuali, cât și toți elevii ce au învățat acest obiect din anii 90.
d) familiile copiilor din punctul (a), deoarece sunt obligați să aducă efort didactic suplimentar în cadrul familiei, și sa explice copiilor de ce și ei nu figurează pe coperta manualului de istorie;
e) familiile copiilor din punctul (b). Dacă familia de moldoveni nu se considera români, ei sunt dezavantajați față de familiile conformiste cu ideologia de stat, deoarece sunt nevoiți sa facă fata dublei sarcini didactice și potențială confruntare cu posibilele conflicte între profesori, elevi și părinți referitor la aceasta ideologie;
f) profesorii de istorie, care, indiferent de naționalitate, și opinia proprie asupra acestui subiect național, sunt obligați să predea istoria cum este văzută de pe coperta manualului, și anume istoria exclusiva a etnicilor români. Ce simte oare un profesor de istorie care nu este/nu se consideră român, când i se cere de a preda istoria românilor ca istoria proprie și a propriei sale țări în care trăiește? Este Republica Moldova o țară a românilor sau o țară a tuturor cetățenilor săi, indiferent de naționalitate?

Familiile ce nu doresc să educe copiii în stilul Ministerului Educației sunt discriminate față de alte familii ce se conformează ideologiei de stat. Și anume, părinții Moldovenilor ne-români trebuie sa depună efort didactic suplimentar atât pentru a contra ideologia impusă de Minister, cât și pentru a explica punctul de vedere al său, care va fi în concurență constantă cu ideile sugerate de profesori și manualul de istorie. Aceasta pune în condiții inegale familiile conformiste și nonconformiste cu ideologia de stat. Aceasta situație poate fi sursa de tensiuni potențiale suplimentare între acei elevi moldoveni și părinți, între elevi moldoveni și profesori, și între elevi moldoveni și elevii care se considera români.

Existența unei ideologii de stat conform căreia moldovenii sunt români, și exprimarea acesteia prin denumirea obiectului școlar, favorizează un risc sporit de conflicte atât între părinți și copii, între părinți și profesori, cât și între copii ce se considera români, și cei ce nu se consideră, inducând în caz de conflicte confuzie și tensiune în clasele școlilor din Republică.

Următoarele documente naționale și internaționale sunt studiate presupunând încălcări din partea Ministerului (sursele către documente consultabile online sunt prezentate mai jos):

3.1 Legislația internațională

Segregarea copiilor în școli este descrisă de Consiliul Europei ca “cea mai gravă formă a discriminării și o violare serioasă a drepturilor copiilor în cauză” (sursa, p.5). Deși toate statele membre și-au asumat responsabilitatea de a elimina segregarea pe criterii etnice în școli, informațiile din teren arată în mod îngrijorător, nu doar că segregarea persistă, dar și că la nivel european procentul școlilor și al claselor segregate a crescut.

3.1.1 ONU

În afara definiției “discriminării rasiale”, din paragraful precedent, Convenția mai menționează:

Art.4 Statele părți […] se angajează […] c)să nu permită autorităților publice sau instituțiilor publice, naționale sau locale să incite la discriminare rasială sau s-o încurajeze.

pe teren, paralel cu educația centrată pe identitatea română (și în special a obiectului de istorie națională) se observa înmulțirea asociațiilor, grupărilor, și partidelor care au ca scop segregarea etnicilor români în cadrul unui stat național român, manifestațiilor diverse rusofobe, în particular proteste la ambasadele rusești, la linia de separare cu regiunea Transnistreană, etc. Autorii cred că educația etnocentristă încurajează apariția în societate a sentimentelor extrem de negative referitor la unele popoare sau etnii, și pozitive/de compasiune față de altele.

Art.7 angajează statele semnatare “să ia măsuri imediate și eficace în domeniile învățământului, educației, culturii și informației, pentru a lupta împotriva prejudecăților ce duc la discriminare rasială și pentru a favoriza înțelegerea, toleranța și prietenia între națiuni și grupuri rasiale sau etnice”.

Acest articol, utilizat de CEDO în cazul procesului profesorilor din Transnistria împotriva Moldovei și Rusiei pentru cauza școlilor cu predare în grafia latină, probabil se pot aplica și în cazul dat, dacă se confirmă că denumirea dată manualului de Ministerul Educației discriminează etnicii ne-români prin excluderea lor, și-i favorizează pe cei români oferindu-le exclusivitate apariției pe copertă.

Acest subiect poate constitui o încălcare a drepturilor etnice ale populației Republicii Moldova, și posibil și o încălcare a drepturilor copiilor la o educație echitabilă.

pe teren - toleranța și prietenia între popoare nu este la ordinea de zi, deoarece despre alte popoare în manualul de istorie analizat practic nici nu se pomenește. Totul este axat pe etnia româna, începând de la titlul și terminând cu conținutul. Am luat spre exemplu la conținutul unui manual de istorie - “Istoria românilor și universală: Man. pentru cl. a IV-a / Pavel Cerbușca; Min. Educației al Rep. Moldova - Ch.: Î.E.P. Știința, 2016”. După analiza lexicală a textului din manual, se poate constata cu stupoare, că cuvântul “moldovean”/”moldoveni” în manual se întâlnește de 8 ori, cel “rus” are trei aparențe (limba “rusă”, “oștile ruse” și “scriitor rus”), cuvintele “ucrain/ean/eni”, “evreu”, “bulgar”, “țigan/rom”, “găgăuz”, “neamț”, “armean” nu se întâlnesc niciodată(!), pe când cuvântul “român” se întâlnește sub diverse forme de 92 ori !

Manualul de istoria românilor

Fig.2 Un exemplu de statistică dintr-un manual de “istoria românilor”

Statistică asemănătoare o regăsim și în curricula liceală de istorie, 2019, unde despre minorități nu se vorbește deloc (eg. “ucrainean”, “evreu”, “bulgar” nu se întâlnește niciodată), cuvântul “moldovean/eni” se întâlnește doar o singură dată, “rus” doar cu referire la Imperiu, pe când “românesc/român” de sute de ori.

Prioritatea părinților la fel nu este luată în considerare: toți copiii indiferent de opiniile părinților învață exclusiv despre români, respectiv are loc îndoctrinarea etnică a copiilor la școală, indiferent de poziția părinților expusă acasă, ducând copiii în confuzie și necesitatea de a alege între școală și părinți, în caz dacă opiniile respective diferă.

Art.14(2) Indigenous individuals, particularly children, have the right to all levels and forms of education of the State without discrimination. (3) States shall, in conjunction with indigenous peoples, take effective measures, in order for indigenous individuals, particularly children, including those living outside their communities, to have access, when possible, to an education in their own culture and provided in their own language.

pe teren, necătând la rezultatele recensămintelor naționale, Ministerul impune populației indigene declarate statistic explicit ca “moldoveni”, clișee naționaliste, impunând etnonimul de “român” în denumirea obiectului de istorie. Notăm ca aceleași clișee se aplică și la obiectele naționale de limbă (conform art.13 al Constituției declarate ca “moldovenească”), și literatură, însă acestea nu sunt actualmente subiecte ale prezentei petiții.

Art.15(1) Indigenous peoples have the right to the dignity and diversity of their cultures, traditions, histories and aspirations which shall be appropriately reflected in education and public information. (2) States shall take effective measures, in consultation and cooperation with the indigenous peoples concerned, to combat prejudice and eliminate discrimination and to promote tolerance, understanding and good relations among indigenous peoples and all other segments of society.

pe teren - demnitatea moldovenilor ce nu se consideră români nu este respectată. Prejudecățile nu doar ca nu sunt combătute, ci sunt înrădăcinate și oficializate de către curricula școlară. Doctrina includerii Moldovenilor în români, prin limbă, istorie și literatură reflectă o tendință de îndoctrinare bolnăvicioasă și consecventă a oficialilor ministerului. S-a ajuns pana la aceea ca nici copiii din România copiii nu mai învață demult istoria “românilor”, însă responsabilii Ministerului Educației din Republica Moldova mențin aceasta ideologie rămânând probabil ultimii din lume, la sigur ultimii din Europa, cu așa o denumire a obiectului.

Art.31(1) Indigenous peoples have the right to maintain, control, protect and develop their cultural heritage, traditional knowledge and traditional cultural expressions […] oral traditions, literatures […]. (2) In conjunction with indigenous peoples, States shall take effective measures to recognize and protect the exercise of these rights.

pe teren - expresiile populare și tradițiile moldovenești, utilizarea tradițională a denumirii limbii, etniei, poporului și națiunii moldovenești, așa cum s-a obișnuit și dovezi scrise ale cărora le avem cel puțin din sec XVI, sunt sistematic înlocuite cu termenii de “român/esc”, deoarece așa considera elita ministerială ca ar fi, după punctul lor de vedere, mai corect. Denumirea limbii moldovenești, utilizata în decurs de cel puțin 5 secole este scoasă din uz contrar recensămintelor și opiniei majoritare publice. Denumirea etniei moldovenești este înlocuită cu etnie românească. Anume acest concept și stă la baza denumirii obiectului național de istorie, considerând aceasta ca parte a luptei contra trecutului sovietic devenit nepopular. Denumirea de etnie moldovenească și de limba moldovenească au devenit jertfe ale luptei elitelor științifice contra trecutului sovietic. Aceste clișee fără de alternativă sunt prezentate elevilor ca unicul adevăr. Astfel, nu doar minoritățile etnice din Republica Moldova sunt practic excluse din manualele de istorie, însă și majoritatea moldovenească este supusă unei îndoctrinării metodice în decursul ultimelor decenii de independență.

pe teren se constată că identitatea familiilor Moldovenești ce nu se consideră române este înlocuită cu identitatea românească. Denumirea cursului oficial de istorie națională nu lasă dubii în aceasta privință: istoria este a “românilor”, care preia locul identității pur moldovenești a acestor familii. Copiii de etnie românească sunt unicii etnia cărora apare în denumirea obiectului școlar obligatoriu, în așa fel copiii sunt puși în condiții inegale în timpul studiului acestui obiect.

pe teren - nici cuvântul “holocaust”, nici măcar cuvântul “evre/u/i” nu se regăsește în conținutul manualului de istorie de care am amintit mai sus. În așa fel, se trece sub tăcere memoria unei din cele mai odioase crime comise în istoria omenirii. Închidem aceasta paranteza, care nu se referă nemijlocit la denumirea obiectului de istorie, ci mai mult la conținutul manualului, însă care arată că, dacă simbolic, birocrații își permit utilizarea unei asemenea denumiri unilaterale pe coperta manualului, pai conținutul nu are cum sa fie mai tolerant sau multilateral.

3.1.2 Consiliul Europei

“În multe țări poate exista tendința din partea grupurilor de presiune, din partea unor segmente ale opiniei publice sau din partea politicienilor de a folosi istoria ca pe un mijloc de a induce un sentiment de superioritate și, în unele cazuri, de ură față de “ceilalți”, fie că aceștia sunt state sau grupuri etnice minoritare”
Raport CoE, “Consiliul Europei și istoria în școală”, Ann Low-Beer, Strasbourg, 1997

Istoria se studiază în toate statele europene. În majoritatea obiectul se numește “Istorie”, în unele cazuri în denumire figurează și denumirea țării, însă în nicio țara (cel puțin din Europa) în afara Moldovei nu se specifica vreo denumire de etnie: (studiu) Harta denumirii obiectului școlar de istorie în tarile Europei Fig.3 Denumirea obiectului școlar de istorie în țările Europei

Pentru elevii cu vârste între 10 și 14 ani studiul istoriei este obligatoriu în toate școlile din Europa, iar diferențele apar în legătură cu momentul de debut al studiului (la 5, 7 sau 10 ani), precum și în ceea ce privește vârsta la care istoria devine obiect de studiu opțional (14, 15 sau 17 ani). Alte diferențe se referă la timpul de învățare alocat săptămânal (între 45 și peste 90 de minute), la forma – disciplinară sau integrată de studiu, precum și la modelul de construire al programelor școlare: liniar, concentric sau în spirală. Pe de altă parte, alte elemente comune înregistrate de studiul menționat se referă la tendințele comune cu privire la finalitățile studiului istoriei – înțelegerea de către elevi a lumii în care trăiesc, contribuția la dezvoltarea cetățeniei europene și la dezvoltarea gândirii critice, precum și la renunțarea la criteriul cronologic de organizare a conținuturilor în favoarea celui tematic (EUROCLIO, 2003, link).

Dăm mai jos o listă non-exhaustivă a convențiilor și textelor juridice ale Consiliului Europei, ce sunt subiect al posibilei încălcări de către Ministerul Educației:

pe teren observam implicarea directă a statului în afacerile familiei. În particular, dreptul părinților de a educa copilul ca etnic moldovean este compromisă de ideologia impusă în manualele școlare conform cărora etnicii moldoveni sunt, de fapt, români. Aceasta se exprimă inclusiv prin denumirea cursului școlar de istorie.

Art.9 Libertatea de gândire, de conștiință și de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conștiință […]; acest drept include libertatea de a-și schimba […] convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta […] convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici […].
(2) Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.

pe teren observam ca libertatea gândirii este limitată de denumirea obiectului școlar de istorie, prin care se marchează teoria oficială a “românismului”. Aceasta teorie impusă nu are nicio interferență cu securitatea națională, siguranța publică sau alte elemente enumerate în punctul 2 ale acestui articol. Respectiv, acest amestec al Statului limitează libertatea opiniei și libertatea gândirii copiilor din Republica Moldova.

  • Protocolul adițional (1)
    Art.2 Dreptul la instruire
    Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice.
    Art.14 Interzicerea discriminării
    Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe […], opinii […], origine națională […], apartenență la o minoritate națională […].
  • Protocolul nr. 12; Art.1 Interzicerea generală a discriminării
    1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe […] limbă, opinii […], origine națională[…], apartenența la o minoritate națională […] sau oricare altă situație.
    2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.

pe teren se constată că statul ignoră convingerile unei părți semnificative a populației care se declara moldoveni, ignoră concepțiile filosofice a multor părinți semnatari ai acestei petiții, care nu sunt de acord că copii lor sa fie instruiți drept etnici români. Se atestă o deosebire evidentă bazată pe origine națională. Minoritățile etnice sunt cu desăvârșire absente în cărțile de istorie analizate de noi, cărți acreditate de către Ministerul Educației din Moldova.

pe teren se poate remarca că Convenția nu interzice asimilarea voluntară, există dovezi că cetățenii Republicii Moldova sunt împotriva practicii etnocentrismului: de exemplu petiția “Pentru Istoria Moldovei” semnată de mii de oameni, atitudinile ce se pot vedea în comentariile la petiția în cauză unde semnatarii își exprimă opiniile la această temă.

Art.6(1) Părțile vor încuraja […] toleranta și dialogul […] dintre toate persoanele ce trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de identitatea etnica, culturala, lingvistica[…], îndeosebi în domeniile educației

Art.7 Părțile vor asigura respectarea drepturilor […] la libertatea de gândire

Art.12 Părțile […] vor lua măsuri în domeniul educației și al cercetării, pentru a încuraja cunoașterea culturii, istoriei, limbii și religiei atât ale minorităților lor naționale, cât și ale majorității

pe teren sistemul educativ național a monopolizat studiul istoriei unei singure componente etnice naționale, care nu e nici măcar majoritară.

art.20 În exercitarea drepturilor și libertăților […] orice persoană aparținând unei minorități naționale va respecta […] drepturile […] majorității sau altor minorități naționale.

pe teren se constată ca persoanele din Republica Moldova care se identifică drept “români” au impus, pesemne, un monopol asupra sistemului educativ și asupra ideilor și convingerilor expuse în literatura didactică pentru elevi, aparținând atât celorlalte minorități, cât și a majorității - Moldovenești [v. legea minorităților] - a populației. Anume din această cauză, limba de stat a fost renumită de către Ministerul Educației în “română” din oficiala “moldovenească”, în loc de “Istoria Moldovei” copiii învață “Istoria Românilor”, iar obiectul de Literatură se numește și el “Literatura română”, fără a consulta și asculta publicul larg și opiniile populației majoritare, exprimate prin recensămintele naționale.

3.1.3 Recomandările Adunării Parlamentare a Consiliul Europei

pe teren putem constata următoarele:

“2. Manipularea istoriei Predarea istoriei nu trebuie să fie un instrument de manipulare în scop ideologic, de propagandă sau să fie utilizată pentru promovarea ideilor intolerantei, a celor ultranaționaliste, xenofobe sau a antisemitismului”;

pe teren putem constata următoarele:

pe teren - “cunoașterea altora” practic se rezumă la “români”. Respectul culturii altora este virtual, deoarece “alții” nici nu se pomenesc în manual. Noțiunea de cetățean al Republicii Moldova este pe larg înlocuită cu noțiunea de etnic român, și aceasta rezultă direct de pe coperta manualului, din titlul manualului și a obiectului școlar impus de Ministerul Educației.

pe teren - dacă este vorba de “moștenirea comună”, pai cât din conținutul manualului, atât și mai ales din titlu, nu trebuie sa fie exclusă moștenirea lăsată de alte grupuri etnice - aceasta lipsa este constatată cu tristețe la momentul actual răsfoind manualele apărute sub egida ministerului național al educației.
Multilateralitatea nu este încurajată, ci se dă preferință unui singur punct de vedere asupra istoriei - toată informația - începând cu titlul manualului - se focalizează pe etnocentrismul național român, și toate originile sunt limitate la cultura și contribuția românilor, despre alte origini ale patrimoniului cultural al Republicii Moldova nu se pomenește fie ca se pomenește în forma reziduală.

pe teren - vedem afișat direct pe copertă manualului de istorie stereotipul (promovat de unii academicieni și politicieni din extremă dreapta), despre idea că moldovenii sunt români. Nu avem nimic împotriva informării elevului că așa o teorie există, și chiar este susținută de multă lume de știință, însă suntem împotriva unicității acestei idei și lipsa din manual a opiniilor alternative ce la fel exista în societate și sunt ignorate de manuale. Sa căutăm în manual urme de influențe reciproce pozitive ale altor țări, popoare, în afara de România, asupra poporului Moldovenesc! Din păcate influențele externe deseori se limitează la deportările și foametea din perioada sovietică, care se atribuie exclusiv unui popor vecin. Despre influențele pozitive ale altor popoare sau națiuni informația este fie foarte puțin prezentă, fie lipsește cu desăvârșire. Despre întemeierea Țărilor Moldovei și a Valahiei se spune (același manual de mai sus, pag 26) că ar fi țări “române”, pe când în acei ani nu se cunosc încă surse istorice ce ar atesta aceste afirmații, sau dacă așa surse și există, ele nu se aduc în manual elevilor. Elevul este impus sa creadă “pe cuvânt” autorii manualelor. În așa fel se impune un stereotip de gândire la copii, capacitatea de analiză și de depistare a propagandei a cărora încă se formează. Cum sa luptăm cu stereotipurile și falsul, când sărbătoarea oficială națională cu denumirea “Limba Noastră” (vezi hot. 433 a Sovietului Suprem al RSSM din 26-12-1990), sărbătorită pe 31 august, este descrisă (în pagina 47 a aceluiași manual) că ar fi având denumirea de “Limba Noastră cea Română”?!

Manualul de istoria românilor
Fig.4 Pagină din manualul de istorie adăugând “cea Română” la denumirea oficială a sărbătorii naționale de 31 august

3.1.4 UE

pe teren - acest principiu nu se reflectă nici în denumirea obiectului școlar, nici în conținutul manualelor de istorie, nici în curicula de istorie adoptată de Ministerul Educației. “Diversitatea” etnică în manuale și curicula se rezumă la “român”, iar în conținutul manualului nu prea găsim nici limba, nici cultura minorităților, și abia dacă în genere găsim pomenire de aceste minorități, cum am putut vedea în exemplele de mai sus.

Art.10 În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică[…].
Art.19 Consiliul […] poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică[…].
Art.21(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum […] originea etnică sau socială, […] convingerile, opiniile […], apartenența la o minoritate națională, […].
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie.
Art.24(1) Copiii […] își pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate.
(2) În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.

3.1.5 USA

3.2 Legislația națională

Art.5(2) “Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”

pe teren - ideologia “identității românești” a poporului și a limbii moldovenilor este predată oficial și fără nicio alternativă în școlile din Republica Moldova, atât ca conținut al manualelor, cât chiar și după denumirea lor. Copiii moldoveni nu au altă alternativă decât a denumi limba “română”, literatura - “română”, și istoria - “română”. Aceasta idee și labelizare discutabilă este unica versiune ce se impune copiilor moldoveni. Minoritățile naționale sunt practic excluse din aceste obiecte. Majoritatea moldoveneasca nu are decât a accepta această ideologie de stat, și a se supune îndoctrinării oficiale a Ministerului Educației.

Art.10. Unitatea poporului și dreptul la identitate (1) Statul are ca fundament unitatea poporului R. Moldova. R. Moldova este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi. (2) Statul recunoaște și garantează dreptul tuturor cetățenilor la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice[…]

pe teren - statul impune, prin educație, la nivel național, studierea literaturii românești și istoriei românilor, cu toate că Românii nu reprezintă nici naționalitatea majoritară, nici etnie sau naționalitate oficială de stat. Limba oficială moldovenească (art.13 din Constituția RM), urmând aceeași tendință, este renumita și predată la copii ca “română”.

Art.16(2) “Toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de […] naționalitate, origine etnică …”

pe teren - românii sunt unicii istoria cărora se învață oficial de către școlile naționale.

Art.31(1) “Libertatea conștiinței este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc”

pe teren - libertatea conștiinței este limitata de ideologia românismului, predata oficial în manualele școlare. Lipsa de alternativă a ideologiei de stat nu favorizează dezvoltarea libertății conștiinței. Familiile în care punctul de vedere este diferit decât cel oficial sunt defavorizate fata de cele care se conformează acestuia, deoarece copiii din aceste familii nimeresc în situații confuze, și au nevoie de eforturi mai mari pentru a asimila materialul școlar.

pe teren – Ministerul Educației, evidențiază un singur grup etnic/național, pe coperta manualelor, care apar în sălile de clasă a școlilor naționale, în librăriile publice etc.

Sunt numeroase și mijloacele de informare în masă, pentru care segregarea persoanelor de o singura etnie în diverse proiecte politice republicane și extra republicane a devenit o normă. Una din cauzele principale ale acestor comportamente marginale este educația națională a tinerilor cetățeni, care se inspiră din istorie pentru a construi un viitor, unicitatea căruia este indiscutabilă și alternativa căruia nu se analizează de sistemul educațional în materie de istorie.

pe teren, cu toate că legea vorbește despre majoritatea populației ca fiind moldoveni, Ministerul Educației, din considerente cel puțin neobiective, impune denumirea obiectului de istorie a românilor.

Art.2 Orice persoană aparținând unei minorități naționale are dreptul să aleagă liber dacă aparține minorității respective sau nu…

Art.6(4) Studierea limbii și literaturii moldovenești, precum și a istoriei Moldovei, în toate instituțiile de învăţămînt este obligatorie.

pe teren - istoria Moldovei, limba și literatura moldovenească nu se învață în școli, au fost înlocuite de birocrații de la Minister cu istoria românilor, limba și literatura română.

3.3 Precedente juridice similare în lume

3.4 Legislația națională a altor state

Definirea și interzicerea segregării etnice este prezentă în legislația mai multor țări a Europei. În acest document, Annex 3. pag. 107 sunt rezumate definițiile segregării etnice în diferite state.

Definirea segregației în educație

3.4.1 România

În România vecină, odată cu aderarea țării la UE (2007), obiectul școlar de “Istoria Românilor” a fost “europenizat”, stârnind valuri de nemulțumiri în lumea academică din țară articol 03/02/2006

În al treilea raport despre România al ECRI (Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței), adoptat pe 24 iunie 2005, se notează (pag.81):

“ECRI notează că în ciuda măsurilor mai sus menționate, pe care le întâmpină cu bucurie, rămân multe lucruri de făcut în domeniul educației. Organizații nonguvernamentale încă deplâng faptul că manualele școlare românești conțin stereotipuri și prejudecăți despre grupurile minoritare. Unele manuale, de exemplu, continuă să descrie sosirea în România a unor “hoarde de nomazi barbari care au venit dinspre est pentru a răspândi teroare”, iar maghiarii sunt uneori descriși ca străini care au ocupat Transilvania. ECRI mai notează că numele cursului de istorie predat elevilor români este “Istoria românilor”, și nu “Istoria României”. S-ar părea de asemenea că deși cele mai multe referiri ofensatoare la adresa rromilor au fost șterse din manualele școlare, se acordă în continuare prea puțină atenție contribuției lor la dezvoltarea societății românești”

Iată cum răspunde Ministerul Educației și Cercetării la remarcile ECRI (sursa):

“În ceea ce privește denumirea disciplinei „Istoria românilor”, și nu „Istoria României”, precizăm că acesta a fost stabilită imediat după anul 1989 și a ținut cont de anumite particularități ale istoriei naționale (denumirea statului – România - a apărut la jumătatea sec. al XIX-lea și, prin urmare, “Istoria României” ar include numai ultimul secol și jumătate). Ținând însă cont de recomandările Consiliului Europei, România a introdus din anul școlar 2004-2005, cursuri de istorie integrată, denumite “Istorie”. Odată cu introducerea noilor programe pentru clasele a VIII-a și a XII-a, în următorii ani va dispărea și sintagma “Istoria românilor”. În noile programe vor fi introduse noi teme privind istoria minorităților din România și a minorității române în țările vecine.”

Legea educației naționale 1/2011, care garantează educația bazată pe principiul echității, garantării identității culturale, recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, principiul asigurării egalității de șanse, principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice, principiul incluziunii sociale, principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut (art.3);

4. Ce s-a făcut până acum pentru a remedia situația

În anul 2005, la solicitarea Guvernului R. Moldova adresată Consiliului Europei, Institutul de Analiză Internațională a Manualelor “Georg Eckert” din Braunschweig a expertizat de două ori manuscrisele manualelor de istorie integrată și a prezentat părții moldovenești două rapoarte. La finele lunii noiembrie 2005, o ședință cu membrii Guvernului și deputați ai Parlamentului, unde s-a discutat problema implementării cursului de istorie integrată realizat în baza recomandărilor Consiliului Europei. Președintele de atunci al Republicii, Vladimir Voronin a menționat că această acțiune face parte din eforturile Moldovei de a alinia standardele educaționale naționale la cele europene. Guvernul R. Moldova a solicitat expertiza noilor manuale la mijlocul anului 2005, raportul Institutului “Georg Eckert” a parvenit abia la finele anului 2005. Pentru prima dată acest raport a fost prezentat autorilor de manuale la Seminarul din Braunschweig din decembrie 2005. A se vedea Report of Seminar on “The use of multiperspectivity in teaching history”, Holercani, Moldova, Friday 14 - Saturday 15 July 2006, Report by Stefan Ihrig, Council of Europe, DGIV/EDU/HIST (2006) 04, p. 9.

Ministrul Educației din acea vreme, V. Ţvircun, a semnat în luna iulie 2006 un ordin prin care a introdus, începând cu 1 septembrie 2006, cursul de “istorie integrată”, în curriculumul școlar în locul “Istoria românilor” și “Istoria universală”.

Stefan Ihrig, reprezentantul Institutului de Analiză Internațională a Manualelor “Georg Eckert”, prezentând cea de-a doua evaluare a manualelor de istorie integrată, a atras atenția că doar autorii manualelor pentru clasele a V-a și a VI-a au ținut cont de observațiile și sugestiile din primul raport și doar aceste manuale întrunesc calitățile unei lucrări didactice realizate după principiile integrării și multiperspectivităţii.

Încercări de a modifica denumirea obiectului de istorie cu ajutorul Consiliului Europei au fost multiple, de către parlamentarii PCRM, în 2002, 2004, 2006. Moldova a fost susținută de Consiliul Europei sa accepte o varianta de compromis - “Istorie - curs integrat”. Dl Stepaniuc Victor (în acea perioada în calitate de deputat și președinte al Comisiei parlamentare pentru cultură, știință, educație, tineret, sport și mijloace de informare în masă) a insistat în fața Secretarului General de atunci al Consiliului Europei, Dl Walter Schwimmer (diplomat austriac, secretarul general al CE între 1999-2004) pentru varianta denumirii obiectului “Istoria Moldovei”. El a propus organizarea unui referendum național, dar conducerea Moldovei au acceptat, ulterior, compromisul cu structurile europene: “Istoria - curs integrat”.

Astfel, în anii 2006-2009, în R. Moldova au fost utilizate noile manuale de istorie integrată. Procese similare au loc și în România vecină.

Însă în 2010 după venirea la guvernare a forțelor politice de centru-dreapta Ministerul Educației din Moldova a restabilit denumirea obiectului în “Istoria Românilor”.

În 2012, Asociația Istoricilor și Politologilor PRO-Moldova, în frunte cu directorul executiv al acesteia, istoricul Sergiu Nazaria, se adresează cu o cerere la Curtea de Apel (CA) a RM prin care cer anularea ordinului Ministerului Educației privind introducerea în programele școlare a obiectului “Istoria Românilor”. Curtea examinează cererea pe 7 septembrie și respinge acțiunea, considerând-o nefondată și care nu ține de competența ei. Asociația depune atunci un recurs la Curtea Supremă de Justiție acțiunile continua până în 2014, fără niciun rezultat.

În februarie 2020, la Chișinău s-a desfășurat Conferința internațională “Educația istorică în Moldova Independentă: experiența națională și internațională”, organizată de Asociația Istoricilor și Politologilor “PRO-Moldova”, în care s-a reiterat ca Moldova rămâne unicul stat în cu istorie mono etnică în școli.

Recent (în august 2020), grupul de inițiativă al prezentei petiții, a contactat specialiști ai institutului german “Institutul Georg Eckert - Institutul Leibniz pentru Cercetarea Internațională a manualelor”, menționat mai sus, care i-au confirmat, că sunt, citez

“perfect de acord că denumirea de ‘Istoria românilor’ este exclusivă și nu contribuie la o educație fără discriminare etnică, așa cum preconizează toate recomandările europene în acest sens”.

5. Cerințe

Ținând cont de textele legale expuse mai sus,

CEREM

Bibliografie

Murgescu, 2002, Rewriting school textbooks