“Livre historique, contenant les gouvernemens et les vies des princes de Moldavie et des autres souverains des pays circonvoisins à cette principauté, leurs contemporains depuis l’an… et le gouvernement de Drago Voda jusqu’en 1729, avec un abregé de l’histoire du monde, de l’origine et de l’etablissement de toutes les nations qui l’habitent depuis sa creation jusqu’au regne de l’empereur Trajan et au delà, composé en premier lieu dans l’idiome moldave, par le seigneur MYRON COSTY, grand logothete ou chancelier de Moldavie… traduit en grec vulgaire à Ghiassy, en 1729, par le seigneur ALEXANDRE AMIRA, de Smirne… et de ce dernier idiome a été mis en françois par NICOLAS GENIER, aussi de Smirne… 1741”

“Cartea istorică, care conține domniile și viața domnilor Moldovei și a celorlalți suverani ai țărilor care se învecinează cu acest principat, contemporanii lor începând cu anul … și guvernul lui Drago Vodă până în 1729, cu un rezumat al istoriei lumii, a originii și înființării tuturor națiunilor care o locuiesc de la crearea sa până la domnia împăratului Traian și dincolo, compusă mai întâi în limba moldovenească, de către domn MYRON COSTY, mare logofăt sau cancelar al Moldovei … tradus în greacă vulgară la Ghiassy, ​​în 1729, de către domnul ALEXANDRE AMIRA, din Smirne … iar această ultimă limba a fost tradusa în franceză de NICOLAS GENIER, tot din Smirna … 1741”

Alexandru Mareş, in “Despre paterminatea Cronicii anonime a Moldovei (1661-1729)”, ne relateaza: Unul dintre letopisetele care continuă Letopisețul țărâi Moldovei al lui Miron Costin este cel denumit de specialişti Cronica anonimă a Moldovei. Scrierea narează evenimentele derulate în această provincie istorică din septembrie 1661 până în septembrie 1729. Ea reprezintă o compilație după cronicile vremii, partea originală conţinută fiind redusă la perioada 1716–1729, adică la a treia domnie a lui Mihai Racoviţă şi la începutul primei domnii a lui Grigore Ghica. Din porunca domnitorului din urmă, cronica a fost inclusă într-o colecție de cronici româneşti aparținând lui Miron şi Nicolae Costin’, care a fost tradusă în limba greacă, la Iaşi în februarie 1729, de biv vel sulgerul Alexandru Amiras. Ulterior, în 1741, textul grecesc a beneficiat de o traducere în franceză realizată de Nicolas Génier. Primul ei editor, Mihail Kogălniceanu, a considerat cronica o scriere anonimă, de unde şi titlul sub care a publicat-o: Cronica anonimă a ţării Moldovei. Menţionarea de mai multe ori în cuprinsul scrierii a lui Alexandru Amiras l-a determinat pe I.G. Sbiera să vadă în acest personaj pe adevăratul ei autor”. Această opinie a fost curând îmbrăţişată şi de alți cercetători (Ovid Densusianu”, N. Iorga, Sextil Puşcariu, Giorge Pascu, Şt. Ciobanu), puțini fiind cei care au susţinut în continuare că am avea a face cu o lucrare anonimă (Demostene Russo”, Constantin Giurescu)…