Scurta poveste a conflictului "moldo-român"
Povestea "conflictului moldo-român", adică, a opoziției intre ideologii "românismului" și "moldovenismului", s-a început cu un alt conflict, Ruso-Turc, și s-a înăsprit după căderea URSS...
Mai jos cititorul poate găsi o viziune, scurtă, schematică, mai putin comună, a esenței acestui conflict.
După ce în URSS, mai ales pe timpul lui Stalin, a fost o dictatura draconica, în urma căreia au avut de suferit pe nedrept o grămada de oameni, multi pe dreptate s-au revoltat și s-au înverșunat împotriva acestei dictaturi. In anii 90, expresia antisovietica și-a atins apogeul, și URSS s-a destrămat.
Manifestațiile anti-centriste(URSS), deci naționaliste, mult timp păstrate în interior, au explodat, fapt ce a transformat Moldova dintr-un stat tolerant în unul din care s-a încercat a elimina toate "elementele străine", și, evident, mai ales cele, asociate în trecut cu "imperiul" (Țarist, Sovietic, Rus). Aceasta a creat tensiuni ce au dus la un război cu Federația Rusa, în care Moldovenii din naivitate s-au lăsat antrenați, însă din care biruitori puține șanse erau sa iasă. De altfel dacă Rusia și-a aparat, tradițional, elementele rusești, Romania s-a făcut foarte modesta în ce tine de apărarea unor elementele ce se declarau, la moment românești. Închid paranteza.
Deci, după război, s-au creat mai multe tabere, unii nostalgici după timpul sovietic, alții nostalgici după cei 22 de ani de administrare Românească, alții, majoritatea, erau fără nostalgii, ei s-au scăpat la libertate, și au început auto-administrarea... ce, după epurarea cadrelor vechi și pesemne proasta calitate a celor noi, s-a compromis.
Intre timp, moștenitoarea URSS, Rusia, după vreo zece ani de anarhie post-sovietică, s-a stabilizat cu ajutorul unei, practic, monarhii prezidențiale și a început sa-și reclame rolul său în economia mondială, devenind un centru de gravitație, dorit sa atragă foștii sateliți înapoi.
Europa, prin UE, devenise la fel un centru de gravitație, frontiera acelor doua trecând tocmai prin Moldova, Ucraina, Belarus. Si dacă e vorba ca un lanț sa se rupă, pai poate sa fie fie cel mai mare, fie cel mai slab. Asa și s-a primit cu Ucraina, cea mai mare țara Europeana, și cu Moldova, cea mai putin organizata (deci slaba), țara europeana. Polarizarea societății, care continuă și acum, face ca țara să continuă să derive.
Unicitatea situației este și istorica. Moldova medievală este divizată de "imperiu" în două, după un război ruso-turc din 1812. Moldova era deci, un obiect, nu nu subiect, al acestuia, și Moldovenii dacă și au protestat undeva, nu au fost luați în serios. Moldova de Est, numita Basarabia, a trecut sub administrația ruseasca și, în principiu, în majoritatea sa, nu și-a modificat felul de trai sau de a gândi. Moldova de Vest însă, sub influenta diverșilor factori, s-a transformat profund, cedând toate atributele statale, inclusiv și identitatea, statului vecin Muntenia (aka Valahia, Tara Românească). Astfel, Moldovenii de Vest s-au transformat în români, iar Moldovenii de Est au rămas cum erau.
Asa, identitatea moldoveneasca s-a dublat, s-a divizat în doua grupe, fiecare din care reclamând autenticitatea și corectitudinea alegerii.
Moldovenii din România s-au declarat respectiv, Români, și așteptau ca și ceilalți sa o facă la fel.
Moldovenii din Est nu au luat identități, deoarece nu erau asociați la alt stat, în cadrul imperiului Rus având autonomie. Ei au continuat sa-și numească limba - moldovenească, cum o făceau de secole, pe când Moldovenii de Vest au trecut la denumirea "română" a limbii comune.
Moldovenii din Est prin pasivitatea lor, și inerția la schimbări, i-au enervat probabil atât pe Rusi, cât și pe Români: primii asa și nu au reușit sa rusofonizeze țara completamente, cu toate încercările și propaganda școlară, iar cei din urma la fel, nu au reușit sa facă mare brânză în sensul românizării populației, cu toate ca în școli s-a introdus "istoria românilor" și, practic, toți copiii vorbitori de moldovenească(româna) erau văzuți de Ministerul Educației ca "români".
Astfel, o parte din elitele moldovenești și-au luat cascheta de Vest (București), iar alții, nu au luat nicio cascheta. Cei cu Vestul, însă au declarat că cei fără de caschetă sunt cu cascheta Moscovei, în încercare de a demonstra artificialitatea adversarilor ideologici.
După prăbușirea URSS, lupta cu "dictatura" a devenit trending. S-au înmulțit cărțile despre ororile dictatoriale, s-au descris foarte amănunțit, în detalii foametea, deportările, constrângerile politice. Câteodată cu exces de zel, însă de cele mai deseori, totuși, realist.
Lupta cu dictatura a devenit sinonim al luptei cu "Imperiul", respectiv, cu Rusia, și respectiv, cu Putin. Idea era că, dacă ești un om modern, e normal sa critici tot ce ținea de colonialism, deci aici tare mari filtre nu s-au pus, și s-a inclus în amalgam, Comunismul, Socialismul, Rusii, Putin, Sovieticii. Grupul îl vom numi, simbolic, "Contra sovietelor".
Pe de alta parte, alta tabără, "pro-sovietică", care considera ca puterea Sovietica a făcut, mai ales în "perestroika" multe chestii bune oamenilor. Aceasta tabără a declarat pe Putin erou național, și s-a lăsat dusa de propaganda acerba ce se difuzează pe televiziunea de stat(sub diverse forme) ruseasca. Ideea lor principala este ca "occidentul" doarme și visează cum sa facă mai rău rușilor, și suporterilor săi.
Oricare ar fi tabăra, religia, (în special ortodoxia), joaca un rol crucial în ambele, și deci este subiect al unei lupte intre cei de la "Vest" și cei din "Est". Oamenii pierzând încrederea în politicieni, ce se dovedesc, în fiece val, din ce în ce mai inventivi în feluri de a delapida populația (nu prea iscusita în mahinații internaționale, și în genere, în calcul de cifre bugetare), s-au întors, tradițional, către biserica și "voia Domnului" - refugiu tradițional Moldovenesc.
Opoziția intre Vest și Est a creat mai multe confuzii, intre care și denumirea limbii și etniei majorității populației.
Vestul își declara apartenența la Moldovenii de Vest, deci romani. Estul, se declara Moldoveni, și limba, tradițional, moldoveneasca. Restul neafiliați, se holbează la cei doi cu ochi mari, și mănâncă răsărită.
Mai jos cititorul poate găsi o viziune, scurtă, schematică, mai putin comună, a esenței acestui conflict.
După ce în URSS, mai ales pe timpul lui Stalin, a fost o dictatura draconica, în urma căreia au avut de suferit pe nedrept o grămada de oameni, multi pe dreptate s-au revoltat și s-au înverșunat împotriva acestei dictaturi. In anii 90, expresia antisovietica și-a atins apogeul, și URSS s-a destrămat.
Manifestațiile anti-centriste(URSS), deci naționaliste, mult timp păstrate în interior, au explodat, fapt ce a transformat Moldova dintr-un stat tolerant în unul din care s-a încercat a elimina toate "elementele străine", și, evident, mai ales cele, asociate în trecut cu "imperiul" (Țarist, Sovietic, Rus). Aceasta a creat tensiuni ce au dus la un război cu Federația Rusa, în care Moldovenii din naivitate s-au lăsat antrenați, însă din care biruitori puține șanse erau sa iasă. De altfel dacă Rusia și-a aparat, tradițional, elementele rusești, Romania s-a făcut foarte modesta în ce tine de apărarea unor elementele ce se declarau, la moment românești. Închid paranteza.
Deci, după război, s-au creat mai multe tabere, unii nostalgici după timpul sovietic, alții nostalgici după cei 22 de ani de administrare Românească, alții, majoritatea, erau fără nostalgii, ei s-au scăpat la libertate, și au început auto-administrarea... ce, după epurarea cadrelor vechi și pesemne proasta calitate a celor noi, s-a compromis.
Intre timp, moștenitoarea URSS, Rusia, după vreo zece ani de anarhie post-sovietică, s-a stabilizat cu ajutorul unei, practic, monarhii prezidențiale și a început sa-și reclame rolul său în economia mondială, devenind un centru de gravitație, dorit sa atragă foștii sateliți înapoi.
Europa, prin UE, devenise la fel un centru de gravitație, frontiera acelor doua trecând tocmai prin Moldova, Ucraina, Belarus. Si dacă e vorba ca un lanț sa se rupă, pai poate sa fie fie cel mai mare, fie cel mai slab. Asa și s-a primit cu Ucraina, cea mai mare țara Europeana, și cu Moldova, cea mai putin organizata (deci slaba), țara europeana. Polarizarea societății, care continuă și acum, face ca țara să continuă să derive.
Unicitatea situației este și istorica. Moldova medievală este divizată de "imperiu" în două, după un război ruso-turc din 1812. Moldova era deci, un obiect, nu nu subiect, al acestuia, și Moldovenii dacă și au protestat undeva, nu au fost luați în serios. Moldova de Est, numita Basarabia, a trecut sub administrația ruseasca și, în principiu, în majoritatea sa, nu și-a modificat felul de trai sau de a gândi. Moldova de Vest însă, sub influenta diverșilor factori, s-a transformat profund, cedând toate atributele statale, inclusiv și identitatea, statului vecin Muntenia (aka Valahia, Tara Românească). Astfel, Moldovenii de Vest s-au transformat în români, iar Moldovenii de Est au rămas cum erau.
Asa, identitatea moldoveneasca s-a dublat, s-a divizat în doua grupe, fiecare din care reclamând autenticitatea și corectitudinea alegerii.
Moldovenii din România s-au declarat respectiv, Români, și așteptau ca și ceilalți sa o facă la fel.
Moldovenii din Est nu au luat identități, deoarece nu erau asociați la alt stat, în cadrul imperiului Rus având autonomie. Ei au continuat sa-și numească limba - moldovenească, cum o făceau de secole, pe când Moldovenii de Vest au trecut la denumirea "română" a limbii comune.
Moldovenii din Est prin pasivitatea lor, și inerția la schimbări, i-au enervat probabil atât pe Rusi, cât și pe Români: primii asa și nu au reușit sa rusofonizeze țara completamente, cu toate încercările și propaganda școlară, iar cei din urma la fel, nu au reușit sa facă mare brânză în sensul românizării populației, cu toate ca în școli s-a introdus "istoria românilor" și, practic, toți copiii vorbitori de moldovenească(româna) erau văzuți de Ministerul Educației ca "români".
Astfel, o parte din elitele moldovenești și-au luat cascheta de Vest (București), iar alții, nu au luat nicio cascheta. Cei cu Vestul, însă au declarat că cei fără de caschetă sunt cu cascheta Moscovei, în încercare de a demonstra artificialitatea adversarilor ideologici.
După prăbușirea URSS, lupta cu "dictatura" a devenit trending. S-au înmulțit cărțile despre ororile dictatoriale, s-au descris foarte amănunțit, în detalii foametea, deportările, constrângerile politice. Câteodată cu exces de zel, însă de cele mai deseori, totuși, realist.
Lupta cu dictatura a devenit sinonim al luptei cu "Imperiul", respectiv, cu Rusia, și respectiv, cu Putin. Idea era că, dacă ești un om modern, e normal sa critici tot ce ținea de colonialism, deci aici tare mari filtre nu s-au pus, și s-a inclus în amalgam, Comunismul, Socialismul, Rusii, Putin, Sovieticii. Grupul îl vom numi, simbolic, "Contra sovietelor".
Pe de alta parte, alta tabără, "pro-sovietică", care considera ca puterea Sovietica a făcut, mai ales în "perestroika" multe chestii bune oamenilor. Aceasta tabără a declarat pe Putin erou național, și s-a lăsat dusa de propaganda acerba ce se difuzează pe televiziunea de stat(sub diverse forme) ruseasca. Ideea lor principala este ca "occidentul" doarme și visează cum sa facă mai rău rușilor, și suporterilor săi.
Oricare ar fi tabăra, religia, (în special ortodoxia), joaca un rol crucial în ambele, și deci este subiect al unei lupte intre cei de la "Vest" și cei din "Est". Oamenii pierzând încrederea în politicieni, ce se dovedesc, în fiece val, din ce în ce mai inventivi în feluri de a delapida populația (nu prea iscusita în mahinații internaționale, și în genere, în calcul de cifre bugetare), s-au întors, tradițional, către biserica și "voia Domnului" - refugiu tradițional Moldovenesc.
Opoziția intre Vest și Est a creat mai multe confuzii, intre care și denumirea limbii și etniei majorității populației.
Vestul își declara apartenența la Moldovenii de Vest, deci romani. Estul, se declara Moldoveni, și limba, tradițional, moldoveneasca. Restul neafiliați, se holbează la cei doi cu ochi mari, și mănâncă răsărită.