În căutarea conflictului între Constituție și Declarația de Independență a R. Moldova
La 5 decembrie 2013 Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambul Constituției și Declarația de Independență (mai departe, prescurtat, DI) a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).
Următorul articol face o analiza a:
1) consecințelor acestei decizii asupra legislației actuale din RM;
2) deciziei în sine;
Ar putea sa pară logic sa pun punctele de mai sus în ordine inversă, însa primul punct îl consider mai important din considerente mai mult practice, decât juridice.
Dacă trecem toate detaliile, concluziile în esență ale Curții se rezumă la o frază:
In acest capitol cautam acele divergențe, bazându-ne pe premiza că Declarația de Independenta poate fi și este considerată drept un text Constituțional (de ce ar putea sa apară și opinii contrare, vedem în punctul 2).
Să luam esența din Declarația de Independență, mai jos am simplificat textul eliminând figurile de stil și alte detalii irelevante la întrebarea noastră:
===
PARLAMENTUL
REAMINTIND că mișcarea democratica a populației și-a reafirmat aspirațiile exprimate prin [se enumera textele..] legile și hotarîrile Parlamentului privind decretarea limbii române ca limbă de stat din 31 august 1989 [enumerarea continua...]...
PORNIND de la Declarația suveranității, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990...
PROCLAMĂ: R. MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN [etc etc]...
===
a) unica urmare juridică a DI este declararea statului Republica Moldova.
Lista exhaustivă de termeni definiți de DI este:
a) statul Republica Moldova
Juridic, e atât.
DI factual nu definește, oricare ar fi ei, alți termeni, respectiv nu face alte declarații cu oarecare consecințe juridice, în particular nu declară nicio limba ca fiind de stat și în genere nu mai declară nimic în afara de conceptul statului înșiși;
b) Declarația doar reamintește că "mișcarea democratica" a fost exprimată prin legi, enumeră acele legi; însă în niciun fel Declarația nu influențează, înlocuiește sau modifică aceste legi, aceste legi nici măcar nu stau la baza Declarației, ci doar exprimă niște aspirații populare, ce vor duce la un document ce va stă la baza declarației, și anume:
c) Baza Declarației de independență o constituie "Declarația suveranității". Aceasta este exprimata prin verbul "PORNIND", din textul DI.
d) Baza Constituției RM este considerată "Declarația Suveranității" (a se vedea Declarația Suveranității RSSM nr. 148-XII din 23.06.90, punctul 13) - menționarea explicita a DS in Constitutie, si a Constitutiei in DS, și nu "Declarația de Independență", care nu e menționată explicit în Constituția RM. Baza poate fi unica.
e) referința despre "limba româna" se regăsește în Declarație, ca denumirea unei legi, ieșite pe hârtie pe baza unei fantezii a autorului asupra denumirii legii din 31 august 1989, deoarece legea din '89 se numește "cu privirea la revenirea limbii moldovenești la grafia latină", acea lege din '89 nu decreta limba "de stat" în nici un chip sau fel (cuvântul "stat" în genere lipește cu desăvârșire din textul menționatei legi, vezi imaginea alăturată);
f) Cum unica declarație a DI este definirea statului Republica Moldova, respectiv, doar cu aceasta definiție DI ar putea intra în conflict cu Constituția, cea din urma precizând celelalte definiții, printre care și Limba de Stat;
g) cum nicio declarație a DI (amintirea unei legi inexistente nu constituie o declarație) nu contravine stipulărilor Constituției, atunci nici nu e relevanta aceasta decizie a Curții din 5 decembrie 2013 asupra denumirii Limbii de Stat a RM.
Următorul articol face o analiza a:
1) consecințelor acestei decizii asupra legislației actuale din RM;
2) deciziei în sine;
Ar putea sa pară logic sa pun punctele de mai sus în ordine inversă, însa primul punct îl consider mai important din considerente mai mult practice, decât juridice.
- Consecințele deciziei CC din 5 decembrie 2013
Dacă trecem toate detaliile, concluziile în esență ale Curții se rezumă la o frază:în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează
In acest capitol cautam acele divergențe, bazându-ne pe premiza că Declarația de Independenta poate fi și este considerată drept un text Constituțional (de ce ar putea sa apară și opinii contrare, vedem în punctul 2).
Să luam esența din Declarația de Independență, mai jos am simplificat textul eliminând figurile de stil și alte detalii irelevante la întrebarea noastră:
===
PARLAMENTUL
REAMINTIND că mișcarea democratica a populației și-a reafirmat aspirațiile exprimate prin [se enumera textele..] legile și hotarîrile Parlamentului privind decretarea limbii române ca limbă de stat din 31 august 1989 [enumerarea continua...]...
PORNIND de la Declarația suveranității, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990...
PROCLAMĂ: R. MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN [etc etc]...
===
a) unica urmare juridică a DI este declararea statului Republica Moldova.
Lista exhaustivă de termeni definiți de DI este:
a) statul Republica Moldova
Juridic, e atât.
DI factual nu definește, oricare ar fi ei, alți termeni, respectiv nu face alte declarații cu oarecare consecințe juridice, în particular nu declară nicio limba ca fiind de stat și în genere nu mai declară nimic în afara de conceptul statului înșiși;
b) Declarația doar reamintește că "mișcarea democratica" a fost exprimată prin legi, enumeră acele legi; însă în niciun fel Declarația nu influențează, înlocuiește sau modifică aceste legi, aceste legi nici măcar nu stau la baza Declarației, ci doar exprimă niște aspirații populare, ce vor duce la un document ce va stă la baza declarației, și anume:
c) Baza Declarației de independență o constituie "Declarația suveranității". Aceasta este exprimata prin verbul "PORNIND", din textul DI.
d) Baza Constituției RM este considerată "Declarația Suveranității" (a se vedea Declarația Suveranității RSSM nr. 148-XII din 23.06.90, punctul 13) - menționarea explicita a DS in Constitutie, si a Constitutiei in DS, și nu "Declarația de Independență", care nu e menționată explicit în Constituția RM. Baza poate fi unica.
 |
| Legea RSSM din 31 august 1989 ("Tinerimea Moldovei" din 06/09/1989) |
e) referința despre "limba româna" se regăsește în Declarație, ca denumirea unei legi, ieșite pe hârtie pe baza unei fantezii a autorului asupra denumirii legii din 31 august 1989, deoarece legea din '89 se numește "cu privirea la revenirea limbii moldovenești la grafia latină", acea lege din '89 nu decreta limba "de stat" în nici un chip sau fel (cuvântul "stat" în genere lipește cu desăvârșire din textul menționatei legi, vezi imaginea alăturată);
f) Cum unica declarație a DI este definirea statului Republica Moldova, respectiv, doar cu aceasta definiție DI ar putea intra în conflict cu Constituția, cea din urma precizând celelalte definiții, printre care și Limba de Stat;
g) cum nicio declarație a DI (amintirea unei legi inexistente nu constituie o declarație) nu contravine stipulărilor Constituției, atunci nici nu e relevanta aceasta decizie a Curții din 5 decembrie 2013 asupra denumirii Limbii de Stat a RM.
Atât pentru acest punct. Aici e totul relativ clar și limpede.
In următorul punct, care e logic independent de primul, vom analiza de ce apar dubii ca Declarația de Independenta în genere poate fi tratata ca un text constituțional.
2. Decizia ca Declarația de Independenta e la nivel de text Constituțional
Inca odată, cititorul se poate informa de toate argumentele membrilor Curții Constituționale citind decizia Curții, unde ar fi impresia ca se explica totul în detalii aici. Se explica, el multe, dar și rămân și multe semne de întrebare.
Din definiție, sensul unei democrații e să reprezinte poporul. O legislație democratică nu este presupusă să servească exclusiv o persoană, sau grup de câțiva oameni, autori a unui text (deși foarte important pentru devenirea tării, însă care nu depinde decât de o mână de oameni la acel moment), conținând legi inventate, într-un moment oportunist.
Din definiție, sensul unei democrații e să reprezinte poporul. O legislație democratică nu este presupusă să servească exclusiv o persoană, sau grup de câțiva oameni, autori a unui text (deși foarte important pentru devenirea tării, însă care nu depinde decât de o mână de oameni la acel moment), conținând legi inventate, într-un moment oportunist.
Declarația de independență, este marcat corect, reprezintă "certificatul de naștere" a unui stat. Ați mai văzut vreun certificat de naștere în care să fie specificat limba în care va vorbi individul? Declarația este un document imutabil, și reprezintă voințele autorilor documentului la momentul declarației.
Intr-un cadru strict juridic, Constituția RM nu are referințe directe la documentul "declarația de independență", ci doar la faptul proclamării independenței de către poporul moldovenesc.
Aceste două noțiuni, diferite în esență, sunt confundate pentru că este oportun celor ce le utilizează.
Va dori poporul, în majoritatea sa, să-și numească limba sa - română. Toate mecanismele democratice pentru aceasta există: majoritatea parlamentară, aleasă de popor, modifica Constituția. E unica manieră de a modifica denumirea oficială a limbii. Si nu prin deciziile unor grupuri de indivizi, fie și foarte autoritari. Dacă nu sunt destule mandate, înseamnă ca nu este respectată dorința majorității.
Si nimeni nu are drept sa vorbească în numele majorității, nedelegat de aceasta. Altfel ajungem de la democrație la dictatura unor grupuri nereprezentative.
Aceste două noțiuni, diferite în esență, sunt confundate pentru că este oportun celor ce le utilizează.
Constituția reprezintă voința poporului. Este un document mutabil, ca și voința poporului. Aceasta reprezintă democrația.
Va dori poporul, în majoritatea sa, să-și numească limba sa - română. Toate mecanismele democratice pentru aceasta există: majoritatea parlamentară, aleasă de popor, modifica Constituția. E unica manieră de a modifica denumirea oficială a limbii. Si nu prin deciziile unor grupuri de indivizi, fie și foarte autoritari. Dacă nu sunt destule mandate, înseamnă ca nu este respectată dorința majorității.
Si nimeni nu are drept sa vorbească în numele majorității, nedelegat de aceasta. Altfel ajungem de la democrație la dictatura unor grupuri nereprezentative.