o inițiativă civică de a aduce la valorile Europene Ministerul Educației și Cercetării din R. Moldova. Denumirea etnocentrică a unui obiect școlar de istorie într-o țară multietnică o considerăm discriminatorie, neetică și contravine multiplelor convenții internaționale, a legislației naționale și pur și simplu a bunului simț de coabitare a comunităților etnice din țara noastră comună. Ministerul, după opinia autorilor, insistă pe etno-centrism focalizat pe etnia română, în sistemul educațional din R. Moldova - probabil din exces de zel de "luptă antisovietică", pe care unii reprezentați ai elitei moldovenești cred că ar conduce în mod eroic - etnocentrism ce are, după opinia noastră rezultate nefaste asupra societății și ne îndepărtează atât de valorile europene, cât și pe viitor de suveranitatea și independența tării noastre comune. Notăm că grupul de inițiativă, alcătuit din moldoveni, nu are (cu toate că s-a adresat de multiple ori) niciun suport/inițiativă din partea unor state terțe, de la Vest fie sau Est
Spre atenția lui Andrei BRIGHIDIN, Evghenii GOLOSCEAPOV, Grigore NOVAC (președintele Comisiei parlamentare), Ian FELDMAN (președintele Consiliului), Svetlana DOLTU, Victorina LUCA - membrii ai “Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității” din Republica Moldova (Consiliu de nediscriminare, sau Consiliu).
Pe 9 octombrie 2019 grupul de inițiativă civică “Pentru Istoria Moldovei” (Grupul) a inițiat o petiție la adresa Consiliului, pentru a constata prezența/absența discriminării etnice în denumirea obiectului școlar de istorie națională din Republica Moldova, așa cum a fost numit de Ministerul Educației și Cercetării (Ministerul). Petiție, semnată de mii de persoane, la care și astăzi, în 2022, la aproape trei ani de zile, Consiliul nu a răspuns, încălcând propriile reguli și statute (in special legea 298, Art. 14 ce stipulează termenii de răspuns la petițiile cetățenilor - 10 zile lucrătoare).
În lipsa de răspuns, Grupul s-a adresat la Parlament (Consiliul raportează acestuia), prin Comisia drepturile omului și relații interetnice (Comisia), care a și interogat Consiliul in privința petiției Grupului. Publicăm mai jos răspunsul Consiliului la aceasta scrisoare, răspuns semnat de președintele Consiliului Ian FELDMAN pe 19.08.2021.
Am dori să explicăm vederea Grupului asupra unor argumente ale Consiliului date în scrisoarea de mai sus - impedimente declarate în calea obținerii unei decizii finale la petiție:
Consiliul nu a ajuns la o poziție [pro sau contra n.r.] … care să fie susținută unanim de cel puțin 3 membri”
“subiectul abordat în speță este sensibil și ar putea avea un impact controversat”
procedura … a fost suspendată până la recepționarea documentului de Amicus Curiae
Consiliul invoca motivul că nu ar fi fost obținut un Amicus curiae de la Centrul pentru drepturile omului de pe lângă Universitatea din Ottawa, Canada.
La acest punct mai multe observații:
De asemenea scrisoarea de răspuns menționată redirecționează parlamentarilor un șir de întrebări, preluate de petiția noastră. Ținem să menționăm, că ne-am adresat consiliului ca unui grup de experți în discriminare, care ne-ar oferi răspunsuri, nu care ar pune întrebări la toată lumea și ne-ar lasă balta cu problemele noastre cu tot, nu doar neoferind niciun ajutor, însă și blocând soluționarea problemei date de către alte organe, cum ar fi avocatul poporului, care, la rândul lor, s-au comportat similar, refuzând petiția, din cauza că ar fi deja analizată de către Consiliu.
Astfel s-ar părea că în Republica Moldova, nu am avea nici competențele necesare, nici dorință, de a da un răspuns la întrebările puse de noi până la așa un nivel, încât se încalcă toate procedurile și regulamentele, doar pentru că grupul de inițiativă să nu aibă nicio ieșire din situație decât să lase afacerea baltă, ceea ce, evident, incita si mai mult Grupul să continue încercările deoarece credem că dacă alte țări au reușit, nu mai sunt mai prosti moldovenii să nu poată reuși și ei să învingă birocrația, lenea și indiferența unor demnitari. Cu toate că trebuie de menționat că Consiliul a fost prima instituție care, în genere, a răspuns petiției. Celelalte organe au băgat capul in nisip si s-au făcut niznai.
Însă acum, despre ce fel de utilitate publică, sau profesionalism al Consiliului este vorba, dacă ei întorc publicului(Parlamentului), înapoi întrebările pe care acest public (cetățenii) îl chestionează? Să analizăm întrebările Consiliului, propuse de ei pentru dezbateri în Parlament:
Care este relevanța acestei întrebări și care ar fi folosul găsirii unui răspuns în Parlament, dacă întrebarea este scoasă din context? Să presupunem, la absurd, că parlamentarii dezbat și decid că denumirea unei discipline școlare nu poate constitui discriminare. Deci, din aceasta ar rezulta că mâine un ministru ar putea foarte legal să denumească, de exemplu, obiectul de apărare civică : “Lecții de apărare de rușii cei bețivi, americanii cei proști și africanii cei smoliței”? Ar fi oare tolerate de lege așa excese, puțin probabile, însă neimposibile?
Dacă întrebarea nu este scoasă din context, ar fi bine că experții în discriminare să precizeze, ce anume vor să dezbată în Parlament. Vor ei să legalizeze că orice pomenire despre români să nu constituie discriminare, sau orice obiect școlar cu etnonime în titlu să nu fie atins de aceasta noțiune de discriminare?
În afara faptului că întrebarea este retorică, ea nu are absolut nicio tangență cu petiția noastră: prezența sau absența discriminării este decorelată de impactul eventual asupra dreptului la învățătură, afara de asta nu credem că deputații sunt în măsură să facă eficient așa analize în plenul Parlamentului, doar eventual să ceara creare a unei comisii specializate ce ar studia tematica dată.
Autorii au multe de spus și la acest subiect. Însă suntem conștienți, că dacă noi nu de trei ani nu obținem o decizie de prezența a discriminării în două cuvinte ce constituie denumirea manualului, în ce mileniu vom obține ceva în ce constituie conținutul întreg al unui manual de istorie?
Două cuvinte la subiect: nu totul ce declară Ministerul (fraza din întrebare e din spusele Ministerului) despre “inclusivitatea” teoretică a cursului de istorie trebuie de crezut fără a face verificări pe teren. Am luat spre exemplu conținutul unui manual de istorie - “Istoria românilor și universală: Man. pentru cl. a IV-a / Pavel Cerbușca; Min. Educației al Rep. Moldova - Ch.: Î.E.P. Știința, 2016”. După analiza lexicală a textului din manual, se poate constata cu stupoare, că cuvântul “moldovean”/”moldoveni” în manual se întâlnește de 8 ori, cel “rus” are trei aparențe (limba “rusă”, “oștile ruse” și “scriitor rus”), cuvintele “ucrain/ean/eni”, “evreu”, “bulgar”, “țigan/rom”, “găgăuz”, “neamț”, “armean” nu se întâlnesc niciodată(!), pe când cuvântul “român” se întâlnește sub diverse forme de 92 ori ! Acest exemplu și altele pe care le puteți analiza și singuri, doar având un manual de istorie la dorință, în format electronic, se regăsește în petiția noastră pentru istoria Moldovei, și dacă autorii acestor întrebări s-ar fi ostenit să o citească în integralitate, probabil nu ar fi apărut așa întrebări către deputați, și de când lucrul Consiliului a trecut pe spatele sărmanilor deputați, care și așa au mult pe capul lor (și ironic, și nu chiar).
Aici am dori să întrebăm expertul în discriminare care a pus aceasta întrebare de când “segregare etnica” este divizată în “domenii”? Iarăși, dacă mult stimabilii experți care pun așa întrebări ar fi citit petiția noastră în integralitate, ar fi știut că ECRI (Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței) a făcut remarci României în acest context menționând “că numele cursului de istorie predat elevilor români este ‘Istoria românilor’, și nu ‘Istoria României’”, denumire care a fost ulterior schimbată de țara vecină înainte de aderarea la UE.
Nu am dori să repetăm citatele din petiția noastră, însă din întrebări se înțelege, că textul petiției nu a fost studiat cu rigoarea necesara pentru expertiza (dacă, în genere, a fost citit)
Aceasta ultima întrebare este pertinentă. Aici deputații parlamentari se pot pronunța, având competențele necesare: dacă nicio altă țară europeană nu mai numește obiectul în stil monoetnic (inclusiv România), ar trebui sau nu Republica Moldova să se alinieze la acest capitol cu Europa, sau avem o situație unică, care ar îndreptăți o ideologie de stat promovată de Minister?
Autorii petiției, cetățenii R. Moldova, fiind etnici Moldoveni în marea lor majoritate, nu se consideră români. Aceasta denumire a obiectului școlar nu doar a lezat și le lezează personal drepturile la opinie și la creșterea copiilor lor în școli fără dogme impuse și discriminatorii; însă și introduce în sistemul educațional o ideologie de stat, precum că cetățenii R. Moldova ar fi români. Acest fapt anticonstituțional, aceasta opinie strict subiectivă - susținută de o parte absolut nereprezentativă, însă influentă a “elitei” moldovenești - este nedemocratică:
Acțiunile, sau, mai degrabă, inacțiunea Consulului prejudiciază inițiativa noastră, a petiționarilor, ne zădărnicește eforturile și limitează speranțele unei inițiative similare pe viitor în acest format a cetățenilor Republicii Moldova, precum și drepturile eventualelor victime enumerate. Acesta stagnare a lucrurilor pentru a nu evalua, se poate califica într-o țara Europeană drept Obstrucționarea justiției, ca exemplu în România OJ este înscrisă în Codul Penal și se tratează ca atare. Obstrucționarea justiției nu poate fi acceptabilă într-o țara în care respectarea statului de drept este o prioritate.
Analizând textele trimise de către Consiliu, suntem nevoiți să constatăm următoarele: