Stimată Doamnă Stamate, Președintă a Comisiei,

Prin prezenta, doresc să atrag atenția Comisiei asupra unei situații de neconformitate cu procedurile și reglementările în vigoare, referitoare la o petiție inițiată de mine în data de 09.10.2019, adresată Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, înregistrată inițial cu numărul 1526 și reînregistrată în anul 2020 sub numărul “150/20”.

Din experiența pentru birocratii vostri, veti gasi varianta oficială a cererii atasata in PDF, cu iscălitura de rigoare

PS. Varianta mai puțin politicoasă, însă detaliată si care reflecta mai aproape realitatea adresării, o găsiți mai jos:

===

Buna ziua,

în 09.10.2019 am lansat o petiție către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în Republica Moldova (în continuare, prescurtat, Consiliul), în care am cerut sa fie cercetat dacă denumirea obiectului de istorie națională din Republica Moldova așa cum este în redacția Ministerului Educației (astăzi se numește Ministerul Educației și Cercetării) constituie sau nu discriminare etnică/rasială a elevilor din țara noastră multietnica. Petiția a fost înregistrată cu numărul 1526, pentru ca în anul 2020, la inițiativa noastră, sa fie reînregistrată sub numărul “150/20”.

La acel moment, Regulamentul de Activitate al Consiliului (sec. 5, p.51) prevedea ca “Termenul de soluționare a plîngerii de către membrul raportor este de 15 zile, care poate fi prelungit pînă la 45 de zile, informînd în scris președintele despre circumstanțele care impun prelungirea termenului.”

Membru raportor era chiar președintele de atunci al Consiliului, Ian Feldman. Până astăzi, intrăm în 2024, nu avem niciun răspuns la petiție, pozitiv, sau negativ. Merge al cincilea an versus 15 (astăzi, 90) de zile regulamentare.

Despre încălcarea regulamentului de către Consiliu au fost informați, în repetate rânduri, la nivel republican, atât Parlamentul, prin Comisia drepturile omului și relații interetnice, atât și Președinta Sandu, cât și Avocatul Poporului

Președinta, la rugămintea sa intervină, în loc sa intervină la Consiliu cum am rugat, a trimis o cerere la Minister, care, la rândul sau, a spus ca este cel mai sfânt dintre ministere și respecta toate legile.

Comisia drepturile omului, în loc sa influențeze Consiliul să-și respecte propriul regulament, ne-a sfătuit sa ne adresăm la judecată. Care, evident, ne-ar fi trimis cat mai departe, deoarece ar fi spus ca nu e de competenta ei, și apoi, nu avem un pătimit fizic direct.

Avocatul Poporului, Maia Bănărescu & co, în genere ne-au “stukit între ochi”. Prima adresare s-a rezumat la faptul ca nu am indicat adresa fizica a petiționarului, și, când adresa fizica a fost adăugată, ne-au spus ca nu analizează de doua ori aceeași petiție (vs prima, fără adresa).

Respectiv, la nivel național, am epuizat sursele de inspirație, fără nici măcar sa ieșim din birocrație. Niciun organ, menit sa protejeze drepturile omului în Moldova, nici nu a mai ajuns sa între în subiectul petiției.

În afara faptului ca din cele relatate vedem nu doar intenția nemascata de a îngropa de viu dosarul, însă vidul sideral în care am putea măcar începe sa dezbatem cu cineva la subiect. Este sau nu discriminare de a denumi obiectul școlar în cinstea unei etnii, neavând la nivel oficial nicio etnie de stat, și neavând niciun exemplu din lume cu o denumire similară, în toate țările obiectul de istorie fie ca este lipsit de conotație națională, fie ca se numește în cinstea țării respective (bunăoară, istoria Ucrainei).

Deci, acum următoarele întrebări:

• Cine, la nivel național, ne poate da un șut în fund, la subiect, ca sa putem sa mergem la CEDO cu plângerea împotriva Guvernului?
• Cum gestionați cazurile în care Consiliul nu răspunde la solicitările cetățenilor? Nu suntem unicii la care Consiliul nu a refuzat petiția, însă la care nici nu a dat un răspuns. Aceste întrebări, se vor adăuga la întrebările COE/ECRI, care pregătesc raportul al 6-lea pe Republica. Nu este niciun mecanism care ar împiedica o lipsa de răspuns din partea Consiliului, cei cinci membri nu au nicio constrângere punitiva în caz dacă nu răspund solicitărilor.
• Am propus deja Comisiei drepturilor omului, însă ei s-au ascuns in păpușoi, sa facă modificări la regulamentul Consiliului, care sa oblige membri sa se pronunțe (negativ, sau pozitiv) la cauzele/petițiile aflate pe ordinea de zi. Dacă măcar un membru nu se pronunța, situația devine de PAT, din jocul de șah, unde sunt doi la doi pro-contra, și niciodată nu ajungem la trei voturi pro sau contra unei decizii. Aceasta practica vicioasa trebuie oprită. Membrii consiliului trebuie sa producă decizii, nu sa scuipe în pod, la fel ca și deputații, de altfel.

Va rog un răspuns clar și pe fiecare din subiectele interogate.

PS. Subiectele date sunt trimise în copie atât ca Consiliul Europei, cat si la ombudsmanii din diverse țări europene, printre care Austria, Germania, Romania, grupurile specializate din Olanda și Belgia, centrul internațional al Drepturilor omului din Ottawa, Canada, nu le vom enumera pe toate, căci sunt multe. Răspunsul, și, mai ales, lipsa răspunsului în termeni rezonabili la aceste întrebări vor fi documentate și retrimise partenerilor internaționali și naționali interesați de subiect.

===