← Înapoi la pagina principală

Mai jos prezentăm răspunsul nostru la decizia Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului și a Avocatului Poporului privind încetarea examinării cererii (documentele sunt prezentate mai jos de textul raspunsului).

Răspunsul Grupului de Inițiativă „Pentru Istoria Moldovei”

Către: Oficiul Avocatului Poporului al Republicii Moldova
În atenția domnului Ceslav Panico, Avocat al Poporului

Subiect: Precizări privind decizia de încetare a examinării cererii nr. 03-918/24 și solicitarea reluării procedurii

Stimate domnule Panico,

Am luat cunoștință de răspunsul semnat de domnul Vasile Coroi, Avocat al Poporului pentru Drepturile Copilului, privind cererea noastră depusă la data de 30 decembrie 2024 (înregistrată cu nr. 03-918/24). Având în vedere că subiectul petiției ține de determinarea existenței discriminării în denumirea “Istoria Românilor” promovată de Guvernul Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării (denumit în continuare “Ministerul Educației” sau “Minister”), ne adresăm acum către dumneavoastră pentru a expune o serie de inconsecvențe și nereguli grave de fond și procedură care justifică reluarea examinării cauzei de către Avocatul Poporului.

Precizări privind data și obiectul cererii

• Cererea a fost transmisă pe 30 decembrie 2024, nu pe 31 decembrie, cum se menționează eronat în scrisoare.
• Obiectul petiției vizează exclusiv caracterul discriminatoriu al denumirii disciplinei obligatorii „Istoria Românilor”. Nu am reclamat nicio chestiune privind denumirea limbii de predare – această temă a fost introdusă artificial în răspunsul dlui Coroi.
• Chiar și o denumire de tipul „Istoria Moldovenilor” ar fi discriminatorie dacă ar viza o singură etnie; cu atât mai mult, „Istoria Românilor” individualizează un grup etnic ca titular al identității naționale.
• Încercarea de a corela problematica lingvistică cu cea etnică este o diversiune care evită esența petiției: discriminarea etnică în denumirea obiectului școlar de istorie națională.

Competența și responsabilitatea Avocatului Poporului

• Decizia de acceptare a cererii, emisă la 17 ianuarie 2025 sub semnătura domnului Panico, revine instituției Avocatului Poporului, din care face parte și mandatul specializat pentru drepturile copilului. Deși opinia Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului poate aduce perspective suplimentare valoroase, considerăm că decizia finală trebuie să fie asumată și semnată de conducerea instituției care a admis inițial petiția, pentru a asigura atât coerența procedurală, cât și credibilitatea și imparțialitatea demersului.
• Subliniem că, în intervalul de aproape trei luni dintre acceptarea cererii (17 ianuarie 2025) și transmiterea dosarului către Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului (2 aprilie 2025), instituția a avut la dispoziție suficient timp pentru analiză și formularea unei opinii proprii, fără a fi necesară delegarea integrală a responsabilității pe linie internă.

Contradicții în deciziile emise

• Decizia inițială de acceptare a cererii confirma admisibilitatea și competența Avocatului Poporului în examinarea cauzei (decizia nr. 03-918/24-75 din 17 ianuarie 2025).
• Ulterior, decizia Avocatului Copilului de încetare a examinării pe motiv de competență contrazice clar poziția inițială a instituției dumneavoastră.

Aspectul denumirii complete: „și universală”

• Este adevărat că textul petiției a utilizat denumirea uzuală „Istoria Românilor”, fără extensia „și universală”, considerând această parte irelevantă pentru fondul discriminării.
• Adăugarea termenului „universală” nu anulează caracterul discriminatoriu, deoarece se referă la istoria globală, nu la identitatea sau istoria celorlalte etnii din Republica Moldova.
• Problema centrală rămâne: partea „Istoria Românilor” individualizează simbolic un singur grup etnic ca purtător al identității naționale, marginalizând celelalte grupuri constitutive.
• Interpretarea dlui Coroi, potrivit căreia „universală” ar elimina discriminarea, nu are fundament nici în practica curriculară, nici în standardele internaționale.

Eschivarea de la analiza discriminării

• Cererea noastră vizează discriminarea etnică prin denumirea obiectului obligatoriu „Istoria Românilor și Universală”, impus tuturor elevilor.
• Răspunsul primit evită analiza acestei acuzații, transferând responsabilitatea la Ministerul Educației și criticând avizul consultativ al Consiliului pentru Egalitate din 15 mai 2025, care confirmă discriminarea directă.

Cadrul legal privind discriminarea

Conform Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității [[3]]:

discriminare – orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, […];

discriminare directă – tratarea unei persoane în baza oricăruia dintre criteriile prohibitive în manieră mai puţin favorabilă decît tratarea altei persoane într-o situaţie comparabilă;

În cazul nostru:

• Includerea etnonimului „românilor” în denumirea oficială a unei discipline obligatorii constituie o preferință pentru un grup etnic specific
• Această evidențiere exclusivă în programa școlară creează o ierarhie simbolică între etnia română și celelalte etnii
• Prezența termenului „universală” nu anulează caracterul discriminatoriu al evidențierii exclusive a unei singure etnii
• Pentru a fi nediscriminatorie, denumirea ar trebui să evite orice referință etnică sau să includă toate etniile constitutive ale Republicii Moldova - un scenariu evident impracticabil

Această preferință încalcă dreptul la o educație neutră din punct de vedere etnic într-un stat civic multietnic.

Afirmații ideologice neconstituționale

Afirmația că „moldovenii sunt parte a poporului român” din documentul oficial:

• Depășește competența legală a Avocatului Poporului, care trebuie să rămână neutru în chestiuni de identitate națională
• Este în afara competenței profesionale a ombudsmanului, care nu are calificarea de istoric sau etnolog
• Contravine Preambulului Constituției Republicii Moldova, care recunoaște explicit moldovenii ca grup etnic distinct:

  „AVÎND în vedere continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi *etnic al devenirii lui ca naţiune, NĂZUIND spre satisfacerea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care împreună cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova”*

• Ignoră datele demografice oficiale (recensământul 2024: doar 7,9% dintre cetățeni se declară români)
• Reprezintă o poziționare ideologică incompatibilă cu rolul unei autorități care trebuie să protejeze drepturile tuturor cetățenilor
• Este inacceptabilă și ofensatoare autorilor petiției, care fiind moldoveni etnici, resping cu toată fermitatea asemenea clișee de propagandă și etichetări impuse.

Manipularea datelor despre identitatea națională

Răspunsul dlui Coroi prezintă o interpretare tendențioasă a datelor sociologice și demografice:

Fig.1 Sursa: Etnobarometrul Republicii Moldova 2020, pagina 21

1. Analiza Etnobarometrului 2020 [[1]]:

• Figura 7 (pag. 20) demonstrează că pentru respondenți, conceptul de „popor moldovenesc” este preponderent civic, bazat pe „a trăi în Republica Moldova”, în timp ce „etnicitatea” apare pe ultimul loc de pe listă.
• Figura 9 (pag. 21) arată că „populația etnică majoritară moldovenească” se identifică mai puternic cu propria etnie (40%) decât o fac românii etnici (24%), demonstrând atașamentul mai puternic al moldovenilor față de identitatea etnică proprie.
• Figura 2 (pag. 17) confirmă că populația înțelege etnia ca fiind legată mai mult de elemente înnăscute (originea părinților - 62%, limba nativă - 53%), si mai putin de cele dobândite (cetățenie - 27%, loc de trai - 26%).
• Aceste date diminuează percepția conform căreia populația confundă între etnie și cetățenie (naționalitate), demonstrează că poziția personală a Avocatului Poporului pentru drepturile copiilor precum că „moldovenii sunt parte a poporului român” este o opinie speculativă nefondată pe cercetări sociologice, ba chiar în contradicție cu cele din urmă.

1. Datele oficiale ale recensământului:

Fig.2 Distribuția pe etnii (din totalul de persoane care au declarat etnia)

• Recensământul din 2024 a întrebat direct despre etnie, arătând că 77,2% din populație se autoidentifică ca moldoveni.
• Această autoidentificare etnică este un fapt demografic obiectiv, nu o interpretare sociologică.
• Continuitatea acestei majorități etnice moldovenești este confirmată de toate recensămintele istorice (cu excepția celui din 1930).
• Afirmațiile despre „poporul român comun” aparțin unor elemente minoritare din elita politică actuală, nu reflectă realitatea demografică și istorică a Republicii Moldova.

1. Utilizarea tendențioasă a datelor sociologice și ignorarea celor relevante:

• Etnobarometrul 2020 este citat selectiv și interpretat eronat:
  • Nu abordează tema denumirii obiectului de istorie
  • Nu conține date comparative despre etnonimul “român”
• În schimb, un sondaj iData (martie 2025) a întrebat direct cetățenii despre denumirea obiectului de istorie:

Rezultatele arată clar că 46,7% dintre cetățeni preferă denumirea „Istoria Moldovei”, în timp ce doar 23,6% susțin denumirea „Istoria Românilor”, demonstrând preferința populației pentru o denumire neutră și incluzivă a disciplinei.

Denumirea și segregarea simbolică

Fig.3 Sursă: iData, martie 2025

• Structura denumirii „Istoria Românilor și Universală” induce o segregare conceptuală, opunând istoria unui singur grup etnic (românii) istoriei mondiale (universale).
• Această formulare echivalează implicit istoria unei etnii (româna) cu istoria națională a Republicii Moldova, excludând simbolic celelalte etnii constitutive din conceptul de națiune.
• Este paradoxal că noțiunea de “spațiu românesc” a fost impusă exclusiv în manualele Republicii Moldova, în timp ce în România, unde etnia românească reprezintă 90% din populație, se studiază disciplina denumită neutru “Istorie”. De asemenea, în Austria, în pofida faptului că partajează un spațiu lingvistic și cultural cu Germania, nu se studiază un presupus “spațiu german”, ci istoria națională este prezentată prin prisma unei abordări incluzive, neutre din punct de vedere etnic.
• Denumirea actuală marginalizează sistematic profesorii, elevii și familiile care preferă identitatea traditională seculară(considerată de unii functionari de stat “artificială”), celei “adevărate” impuse de manual, creând un sentiment de inferioritate și alienare față de propriul stat și istoria sa.
• Prin prezentarea unor opinii controversate și contestate în mediul academic drept adevăruri științifice absolute, această abordare generează un mediu educațional discriminatoriu, care subminează principiul egalității între toate etniile constitutive ale Republicii Moldova.
• Deși unii pot argumenta că în perioada sovietică au existat politici de omogenizare culturală, soluția nu constă în adoptarea extremei opuse - o educație cu accente etnocentrice care privilegiază simbolic un singur grup etnic în detrimentul celorlalte.

Interpretarea eronată a termenului „universală” din partea Avocatului Poporului

Dl. Coroi afirmă că termenul „universal/ă” ar include „toate celelalte etnii, altele decât etnia română”, interpretare fundamental greșită care ignoră istoricul și structura disciplinei:

1. Contextul istoric și semnificația reală:
   • Înainte de 2006, în sistemul educațional existau două obiecte școlare distincte: „Istoria românilor” (dedicată istoriei pretins naționale) și „Istoria universală” (dedicată istoriei globale).
   • După comasarea temporară sub PCRM într-un singur obiect „integrat”, în 2009 ministrul Educației a restabilit etnonimul „românilor”.
   • Termenul „universală” se referă evident la istoria globală, nu la etniile conlocuitoare din Moldova, pentru a confirma aceasta este destul de a deschide orice manual de istorie “universală” editat pe timpuri de Ministerul Educatiei si a citi prefata. Ne mira ca dl Coroi nu cunoaste (sau pretinde ca nu cunoaste) acest lucru din liceu.
   • Curriculumul național (2019) confirmă explicit această interpretare: “Modul de abordare în studierea trecutului istoric porneşte de la istoria locală spre istoria naţională, regională şi cea universală.” [[2]]
2. Analiza lingvistică și conceptuală:
   • Femininul singular „universală” se referă la „istoria universală” (globală), nu la etnii.
   • Conținutul manualelor de „Istorie universală” tratează teme precum capitalismul, Renașterea europeană, revoluțiile mondiale - nu etniile băștinașe.
   • Dacă ar fi vizat alte etnii, denumirea ar fi fost formulată diferit (ex: „istoria românilor și a celorlalte etnii”).
   • Chiar dacă „universală” s-ar referi la alte etnii (ceea ce nu este cazul), evidențierea exclusivă a etnonimului „românilor” rămâne discriminatorie conform definiției legale.
3. Echivalarea problematică între etnic și național:
   • Termenul „românilor” înlocuiește astăzi noțiunile „autohtonă”, „locală” sau „națională”.
   • Termenul „universală” înlocuiește „mondială”, „globală” sau „externă”.
   • Dacă cu a doua echivalență nu există nicio problemă, prima prezintă întrebări serioase în termeni de discriminare etnică directă.
   • Toate etniile din Republica Moldova au participat și participă la formarea istoriei statului, nu doar etnia română, iar toate grupurile etnice plătesc impozite pentru editarea manualelor denumite, din păcate astăzi, în cinstea unui singur grup etnic.
   • Echivalarea etnonimului „românilor” cu conceptul de „istorie națională” a Republicii Moldova reprezintă o distorsionare a realității și o discriminare directă față de celelalte grupuri etnice constitutive.

Prin interpretarea sa tendențioasă, Avocatul Poporului încearcă să justifice evidențierea unei singure etnii într-o denumire de disciplină obligatorie într-un stat multietnic. Aceasta contravine principiilor Republicii Moldova ca stat civic, nu etnic.

Precedentul ECRI ignorat

Afirmația dlui Coroi că ECRI nu a menționat problema denumirii în raportul privind Moldova ignoră un precedent crucial: În al treilea raport despre România (2005), ECRI a criticat explicit denumirea etnică a cursului de istorie:

“ECRI notează că […] numele cursului de istorie predat elevilor români este ‘Istoria românilor’, și nu ‘Istoria României’.”

Ca răspuns, Ministerul Educației din România a implementat schimbări:

“Ținând cont de recomandările Consiliului Europei, România a introdus din anul școlar 2004-2005, cursuri de istorie integrată, denumite „Istorie”. Odată cu introducerea noilor programe […] va dispărea și sintagma “Istoria românilor”.”

Acest precedent demonstrează că:

1. ECRI a considerat problematică exact aceeași denumire etnică a cursului de istorie
2. România a acceptat observația și a eliminat denumirea etnică
3. Principiul stabilit de ECRI este aplicabil și Republicii Moldova

Este important de menționat că dl. Coroi, deși recunoaște existența acestei remarci critice a ECRI față de România, o respinge fără motive clare, afirmând doar că “nu poate fi reținut drept argument”. Această poziție este profund contradictorie, întrucât nu oferă niciun motiv juridic sau procedural pentru care un precedent stabilit de ECRI într-un caz identic nu ar fi aplicabil și în Republica Moldova.

Am solicitat clarificări oficiale de la ECRI în decembrie 2024 privind această inconsecvență între rapoartele pentru România și Moldova și vom insista să obținem un răspuns.

Practica internațională a statelor cu etnii interstatale

În urma analizei noastre comparative a sistemelor educaționale europene, constatăm că:

• Niciun alt stat european cu etnii interstatale (precum Austria, Elveția, Belgia) nu utilizează manuale școlare obligatorii cu denumiri monoetnice.
• În niciun alt stat european cu etnii interstatale nu se utilizează denumiri monoetnice pentru disciplina obligatorie de istorie (Austria, Elveția, Belgia ș.a.).
• Austria, deși partajează spațiul lingvistic și cultural german, nu denumește cursul de istorie obligatoriu “Istoria Germanilor”, ci utilizează denumiri neutre din punct de vedere etnic.
• Acest fapt a fost confirmat în comunicarea noastră oficială cu Ombudsmanul Austriac, căruia i-am exprimat regretul privind situația actuală din Republica Moldova.
• Argumentul că acest precedent nu se aplică Moldovei este neîntemeiat: principiul este valabil oriunde există pluralism etnic.

Precizări privind obiectul cererii și denumirea disciplinei

• Cererea noastră inițială a vizat denumirea etnică a obiectului obligatoriu de studiu, respectiv „Istoria românilor”, utilizată în programa școlară națională. Este adevărat că nu am menționat explicit sintagma completă „și universală” în textul petiției, considerând această extensie irelevantă din punctul de vedere al fondului problemei semnalate.

• Menționarea suplimentară a termenului „universală” nu schimbă caracterul discriminatoriu al denumirii, întrucât acesta se referă la istoria globală, nu la istoria sau identitatea celorlalte etnii din Republica Moldova. Esența problemei constă în faptul că partea inițială a denumirii – „Istoria românilor” – individualizează simbolic un singur grup etnic ca purtător al identității naționale, ceea ce creează o ierarhie artificială și marginalizează celelalte grupuri etnice constitutive.

• Considerăm astfel interpretarea domnului Coroi – conform căreia adăugarea termenului „universală” ar elimina orice potențial de discriminare – drept superficială și lipsită de fundament, atât în raport cu conținutul curriculumului, cât și cu practica internațională. Analiza trebuie să pornească de la realitatea simbolică și educațională a utilizării unui etnonim specific în denumirea disciplinei, nu de la extensiile generale care nu au legătură cu identitatea etnică a elevilor.

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Articolul 2 – Dreptul la educație și interzicerea indoctrinării [[4]]

Articolul 2 – Dreptul la educație

„Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire.
În exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și al învățământului, statul va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice.”

Interpretare și jurisprudență CEDO

1. Dreptul la acces la educație [[5]]
   • Orice persoană are dreptul de a accesa instituțiile de învățământ existente și de a beneficia de instruire oferită de stat, fără discriminare.
2. Respectarea convingerilor părinților
   • Statul nu poate impune un curriculum care să încalce convingerile religioase sau filozofice ale părinților.
   • Noțiunea de „convingeri filozofice” include și concepțiile laice, culturale și ideologice, nu doar religia.
3. Interzicerea indoctrinării și neutralitatea statului
   • Statul are obligația de neutralitate și imparțialitate în materie de educație publică.
   • Nu este permisă folosirea sistemului educațional pentru a impune anumite ideologii, opinii politice, etnice sau religioase.
   • Educația trebuie să urmărească dezvoltarea spiritului critic și respectul pentru pluralismul social și cultural.
4. Hotărâri relevante:
   • Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen v. Danemarca (1976): Statul poate elabora curriculumul național, dar nu are voie să-l folosească pentru a impune convingeri ideologice.
   • Folgerø și alții v. Norvegia (2007): Învățământul public nu trebuie să fie „indoctrinant”, iar părinții trebuie să poată retrage copiii din modulele considerate incompatibile cu propriile convingeri filozofice sau religioase.
   • Valsamis v. Grecia (1996): Statul trebuie să asigure un echilibru între respectarea pluralismului și interesul public privind conținutul educației.
5. Criterii CEDO pentru a identifica indoctrinarea:
   • Existența unei presiuni sistematice asupra elevilor de a accepta o anumită viziune istorică, politică, etnică sau religioasă.
   • Lipsa unei prezentări echilibrate și a pluralismului de opinii în manuale și programe școlare.
   • Excluderea alternativelor/opiniilor minoritare sau contestate din programa obligatorie.

Relevanță pentru cazul „Istoria Românilor”

• Dacă denumirea sau conținutul disciplinei promovează exclusiv o perspectivă etnică, ignorând sau marginalizând alte identități și versiuni istorice, statul nu respectă principiul neutralității și riscă să transforme educația publică într-un instrument de indoctrinare etnică.
• Părinții au dreptul să solicite ca educația să nu lezeze convingerile privind istoria și identitatea proprie.
• Practica CEDO obligă statul să asigure pluralism și neutralitate, nu să impună o singură versiune „oficială” asupra trecutului și identității.

Concluzii și solicitări

În lumina argumentelor prezentate, solicităm:

1. Revocarea deciziei de încetare a examinării cererii nr. 03-918/24.
2. Reluarea examinării cauzei de către conducerea instituției, conform deciziei de acceptare din 17.01.2025.
3. Examinarea personală a cazului de către dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului.
4. Emiterea unei opinii oficiale privind compatibilitatea denumirii „Istoria Românilor și Universală” cu Constituția și convențiile internaționale.
5. Clarificarea publică dacă afirmația domnului Vasile Coroi conform căreia „moldovenii sunt parte a poporului român” reprezintă poziția oficială a instituției Avocatului Poporului sau o opinie personală a domniei sale, și în cazul în care este o opinie personală, luarea unei atitudini oficiale față de această depășire a atribuțiilor instituționale.

Temeiuri procedurale pentru contestarea deciziei

Deși în decizia din 13.06.2025, Avocatul Poporului, dl. Ceslav Panico, menționează că “Decizia privind încetarea examinării cererii nu poate fi atacată” (art.23 alin.5 din Legea nr.52), considerăm că:

1. Aplicabilitatea Codului Administrativ: Conform art. 1 și art. 2, normele procedurii administrative se aplică oricărei forme de activitate administrativă cu efect în exterior. Procedura declanșată de petiția noastră constituie o procedură administrativă supusă normelor Codului.

2. Încălcarea termenelor legale:
   • Termenul standard de 30 de zile (art. 60 alin. (1)) a fost depășit
   • Nu a existat comunicare oficială privind prelungirea termenului în limitele celor 30 de zile inițiale
   • Transmiterea petiției către Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului s-a făcut la peste 90 de zile de la înregistrare (2 aprilie 2025), depășind termenul maxim legal

3. Contradicții în deciziile emise: Decizia inițială de acceptare a cererii (17 ianuarie 2025) confirmă admisibilitatea și competența Avocatului Poporului, în contradicție cu decizia ulterioară de încetare a examinării.

4. Dreptul constituțional la contestație: Articolul 20 din Constituția Republicii Moldova garantează accesul liber la justiție, iar articolul 53 garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea prejudiciului.

5. Devierea de la subiectul petiției: Avocatul Poporului pentru Drepturile Copiilor s-a axat în argumentarea sa pe o problemă străină subiectului petiției - identitatea națională și aspecte lingvistice - fără a analiza în fond acuzația privind discriminarea directă din denumirea disciplinei școlare prin evidențierea exclusivă a unui singur grup etnic.

6. Confuzii administrative grave: Constatăm o dezorganizare a instituției Avocatului Poporului manifestată prin:
   • Indicarea eronată a adresei de domiciliu a petiționarului drept adresa Consiliului pentru Egalitate de pe Bd. Ștefan cel Mare (petiționarul nu locuiește în Biroul Consiliului pentru Egalitate)
   • Menționarea incorectă a datei depunerii petiției (31 decembrie în loc de 30 decembrie 2024)
   • Deformarea obiectului cererii de către dl Panico, care a interpretat greșit obiectul petiției ca fiind o intervenție la Consiliul pentru Egalitate, când în realitate s-a solicitat analiza discriminării în sine de către instituția Avocatului Poporului. Consiliul pentru Egalitate este un organ independent care, la momentul respectiv, a fost constatat ca non-responsiv.
   • Asemenea erori administrative sugerează o tratare superficială a cazului și ridică semne de întrebare privind rigurozitatea analizei.

7. Motivare incorectă a încetării examinării: Decizia de încetare a analizei petiției pe motivul că între timp Consiliul pentru Egalitate a emis un aviz consultativ este neîntemeiată juridic. Grupul de Inițiativă a solicitat în mod specific avizul Avocatului Poporului, care a acceptat petiția și a considerat-o recevabilă. Din acel moment, instituția și-a asumat obligația de a analiza petiția în sine, nu de a influența Consiliul pentru Egalitate.

8. Deformarea obiectului petiției de către Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: Dl Coroi a denaturat obiectul petiției, adăugând artificial chestiunea limbii oficiale - o temă care nu a fost menționată în petiția originală. El a construit apoi o argumentare bazată pe această temă terță și, parțial, a luat decizia de încetare fundamentată pe aceste considerente străine petiției. Este inadmisibilă o decizie de încetare bazată pe argumentarea unor teme terțe nerelaționare cu obiectul real al petiției.

9. Greșită interpretare a cadrului legal aplicabil: Dl Panico, în răspunsul său din 28 mai 2025, a afirmat eronat că activitatea Avocatului Poporului nu este gestionată de Codul Administrativ. Această eroare juridică a fost contestată de noi prin răspunsul din 8 iunie, iar absența unei reacții la acest argument în refuzul din 13 iunie 2025 sugerează că nu există contraargumente legale. Este regretabil că suntem nevoiți să informăm conducerea instituției Avocatului Poporului despre legislația care reglementează instituția pe care o conduce, ceea ce ridică semne de întrebare serioase privind competența juridică a factorilor de decizie din cadrul acestui organ menit să protejeze drepturile cetățenilor.

Aceste încălcări procedurale și de fond vor fi incluse în dosarul pentru CtEDO, în cazul în care nu se va soluționa problema la nivel național.

Prin urmare, prezentul răspuns constituie atât o contestare, cât și o solicitare de reexaminare a cazului, în virtutea dreptului constituțional la petiționare și la contestarea actelor administrative defavorabile.

În lipsa unei soluționări transparente și conforme cu normele legale, vom reitera și actualiza sesizările deja transmise pe parcursul ultimilor ani instituțiilor internaționale competente (ECRI, ENOC, UNESCO, OHCHR, instituții UE), repunând pe agenda acestora problematica discriminării etnice în denumirea disciplinei școlare.

Cu respect,
Grupul de Inițiativă „Pentru Istoria Moldovei”

Referințe:
[1] Etnobarometrul Republicii Moldova 2020: https://mecc.gov.md/sites/default/files/_etnobarometru_moldova_2020_ro_0.pdf
[2] Curriculumul Național pentru Istoria Românilor și Universală: https://mecc.gov.md/sites/default/files/iru_gimnaziu.pdf
[3] Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=106454&lang=ro
[4] CEDO – Protocolul nr. 1, Articolul 2 (RO): https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf
[5] CEDO Factsheet: Right to education (EN): https://www.echr.coe.int/documents/fs_education_eng.pdf
[6] Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen v. Danemarca, Hotărârea completă (EN): https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57495
[7] Folgerø și alții v. Norvegia, Hotărârea completă (EN): https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-81356
[8] Valsamis v. Grecia, Hotărârea completă (EN): https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58011

Răspunsul Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului (6 iunie 2025) și al Avocatului Poporului (13 iunie 2025)