Domnule Novac,

Am primit răspunsul Dvs (referitor la petiția pentru istoria Moldovei) și va mulțumim pentru o reacție promptă. Notăm că de la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (Consiliu), care era si el in destinatari, nu am primit nimic.  In legătură cu aceasta ținem să vă comunicăm următoarele:

• va mulțumim pentru sfaturile ce le dați sa ne adresăm la alte structuri. Acest procedeu noi numim fotbalare. Jucătorul A da un picior mingii (petiției) sa plece la B, celălalt la C, C la D și de obicei mingea se dezumflă și nu mai ajunge niciodată în poartă;
• sper că ați avut posibilitatea să faceți cunoștință cu conținutul petiției, cu toate detaliile juridice, probabil v-ați dat seama că nu suntem chiar cele mai ignorante persoane din țară și avem o închipuire generală cu ce se ocupa ministerele și judecătoriile, însă vă suntem recunoscători pentru timpul Dvs că ne-ați amintit acestea în răspuns.
• Ținând cont de cele spuse, când am adresat petiția noastră către Consiliu, am crezut că am adresat-o la cea mai apropriată structură creată de acest Stat, Republica Moldova, structură care a și fost creată sa rezolve aceste tipuri de întrebări: este, sau nu o situație discriminatorie.
• Însă această structură, care ar trebuie sa decidă, NU decide. La prima vedere, situația aceasta nu este normalâ. Însă structura nu decide deoarece nu chiar este obligată sa o facă! Într-adevăr, nimeni nu obligă pe cei cinci membri ai Consiliului să NU răspundă unei petiții. Dacă doar unul din cinci se abține (nu votează), aceasta poate cauza ca petiția sa fie blocată pe veci, deoarece nu acumulează 3 voturi, rămâne 2/2. Nu doar noi suntem în așa situație, au mai fost cazuri, cu Pahomova, etc cum spuneam în scrisoarea precedenta. Ar fi curios să întrebați Consiliul, câte petiții de acest fel ei Consiliul a lăsat fără decizie în ultimii ani. Dat fiind că Consiliul e ales pe 5 ani, cine se ocupă ulterior de petițiile “moarte”? Ajung ele, cum spune președinta noastră, în “groapa istoriei”?- Așa fiind situația cu Consiliul, v-am adresat o adresare la dvs, ca comisie Parlamentară, care se ocupă exact de problematica Drepturilor Omului și relațiilor interetnice, Parlamentului, către care Consiliu este raportabil, pentru ca sa încercați sa deblocați situația.
• Adresarea care am făcut către dvs ca Comisie, nu poate fi făcută de alte instanțe, căci numai voi puteți pune așa chestii în discuție în parlament, nu judecătorii.
• Adresarea în judecată, despre care suntem la curent ca exista, poate sa ne deblocheze pe noi, însă vor veni și alții ca noi, la care Consiliul o sa zică că are nevoie de Amicus curiae din galaxia Barguldica și ce o sa facă sărmanii petiționari? O sa aștepte câțiva ani ca noi și apoi încă câțiva ani în judecată și atunci o sa umerleze tăți și nu o sa mai aibă nevoie de decizie. Termenii sunt scriși în lege, pentru ca legea să aibă careva respect față de demnitatea umană. Nu fotbalare de la o instanță la alta.
• După experiența, este foarte probabil, ca experții judecătorul sa ne trimită la Ombudsmen, spunând ca nu e competenta lor evaluarea discriminării. Ombudsmenul deja ne-a spus ca nu rezolva petiții duplicate de Consiliu, și cu hora, cum zice președinta noastră, româneasca, o sa mai treacă douăzeci de ani si problema va fi soluționată în fine, când o sa fie “unirea” și cum în România, nu exista așa obiect istoria românilor, problema va fi soluționată de facto. Noi totuși sperăm la o soluție în Republica Moldova.
• Numai voi, Parlamentarii, puteți introduce modificări în legea “Nr. 298 din 21-12-2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării şi asigurarea egalității”, doar vedeți că Consiliul cu legea în vigoare nu-și îndeplinește funcțiile, în mod repetat, cronic, și dacă nu le face înseamnă ca mecanismul e defectuos, și ceva trebuie de modificat ca el sa lucreze atât pentru noi, cât și pentru alții care vor face petiții similare pe viitor.
• Va propunem să analizați și să propuneți modificări la art 64 din legea susnumita care suna așa “Decizia se adoptă cu votul a 3 membri ai Consiliului și este semnată de membrii care au participat la adoptarea acesteia. În caz de paritate a voturilor, se consideră că decizia nu a fost adoptată, iar examinarea cauzei se amînă.”
• Articolul respectiv permite o amânare indefinita a soluției unei petiții, și trebuie concretizat pentru că petiționarul să nu dea duba de bătrânețe înainte ca cazul sau sa fie, în final, soluționat
• Va atragem atenția, ca se vorbește de paritate de voturi, însă legea 298 nu precizează numărul de persoane din Consiliu. Aceasta o face Legea Nr. 121 din 25-05-2012 cu privire la asigurarea egalității, în care se specifica (art.11(2)) componența consiliului în număr de 5 persoane.   - ca paranteza, notăm ingeniozitatea persoanei care a decis ca structura Consiliului trebuie sa fie definită de doua legi diferite, una care spune ce face președintele (L298), și alta lege care spune cate persoane sunt în Consiliu (L121)   - Când articolul 64 citat mai sus vorbește de o posibilă “paritate” a voturilor într-un Consiliu alcătuit din 5 persoane, se are probabil în vedere cazul când o persoana a consiliului lipsește (minimum 4 persoane reprezinta o reuniune deliberativă - L.298-art 11)
• Propunem de a fi introduse modificări la legea 298 menționată mai sus după cum urmează:   - Art 7: punctul i) devine j), iar în locul punctului (i) se adaugă un punct la lista existentă a atribuțiilor președintelui, după cum urmează: “i) este garantul respectării termenelor de soluționare a petițiilor prevăzute de prezenta lege;”   - Art 51: se înlocuiește sintagma “pînă la 45 de zile” cu “pînă la maximum 45 de zile”;   - Art 64: textul articolului se înlocuiește cu următorul conținut:     “64. Decizia se adoptă cu votul a cel puțin 3 membri ai Consiliului și este semnată de membrii care au participat la adoptarea acesteia. În caz de paritate sau insuficiență a voturilor:     - a) se consideră că decizia nu a fost adoptată, iar examinarea cauzei se amînă;     - b) amînarea cauzei implică stabilirea unei ședințe deliberative ordinare sau extraordinare, la decizia președintelui, astfel încît sa fie respectat termenul maxim de adoptare a cauzei, din momentul acceptării sale de către Consiliu, specificat în Art 51.”
• Independent de modificările date, de a cere Consiliului să prezinte o listă de petiții la care Consiliul nu a furnizat o decizie in termenii stabiliti de 45 de zile (petiții moarte), și sa propună termeni concreți de soluționare a fiecăreia din ele. - Considerăm ca nici o petiție acceptată de Consiliu, nu trebuie sa fie blocată de acesta. Dacă petiția nu e admisibila, sa fie respinsă, însă odată ce a fost acceptată de Consiliu, sa fie buni sa răspundă la ea, în termenii stabiliți de lege.

Vă mulțumim pentru lucrul dvs.

–

Cu respect,

Sergiu DUDNIC
grupul “pentru Istoria Moldovei”